Ion Răducanu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Puterea – între responsabilitate și exces, între normalitate și suferință”.

Un mare profesor de științe politice din America, Raymond Male, spunea: „Controlul puterii a fost întotdeauna principala problemă a guvernării. Puterea e periculoasă. Ea crește pe măsură ce este alimentată, tocind percepția, întunecând vederea, încătușându-și victima, oricât de bine intenționată ar fi aceasta, în cercul glacial al izolării, într-o aură autocreată de infailibilitate intelectuală care este contrariul principiului democratic.”

Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Lordul David Owen, medic și politician englez, autorul deja celebrei lucrări-manifest „Bolnavi la putere”, constata pericolul reprezentat de politicieni bolnavi fizic și/sau psihic, care preiau puterea. Sindromul Hybris sau „beția puterii” se manifestă ca o sumă de trăsături și simptome la o serie de oameni politici, și nu numai, care, aflându-se la putere, își schimbă comportamentul din cauza unor profunde modificări ale stării mintale.

Istoricul american Barbara Tuchman spunea: „Starea de sănătate a conducătorilor politici poate să afecteze procesul guvernării și luarea deciziilor la cele mai înalte niveluri, generând «prostie» ce se manifestă prin nesăbuință, stupiditate, pripeală, persistență perversă într-o politică ce se dovedește nefuncțională sau contraproductivă.”

Puterea de a comanda duce frecvent la neputința de a gândi clar, iar exercitarea crescută a puterii duce la diminuarea responsabilității.

Puterea are responsabilitatea:

- Să guverneze cât mai înțelept în interesul statului și al

- cetățenilor lui.

- Să rămână bine informată și să țină seama de

- informații.

- Să-și păstreze mintea trează și judecata dreaptă.

- Să reziste încăpățânării, să recunoască greșelile și să le

- îndrepte.

Putem oare să apreciem că, în România, liderii politici de după Revoluția din 1989 au fost feriți de sindromul Hybris?

Am putea, dacă am trece în revistă principalele simptome comportamentale ce declanșează sindromul, și anume:

1. Predispoziție narcisistă de a vedea lumea ca pe o arenă în care-și manifestă puterea și obțin gloria, nu ca pe un loc unde există probleme.