Marioara Nistor

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Sistemul sanitar, pus pe butuci de Guvernul tehnocrat”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

De la începutul anului și până în prezent, toată România, nu doar Brăila, s-a aflat într-o criză continuă în domeniul sănătății. Am impresia uneori că ea nu se mai termină și că ajungem o țară în care sănătatea este la pământ, iar serviciile medicale sunt puse sub semnul întrebării. Spunem cu multă îngrijorare: „Nepăsarea și incompetența ucid!” și faptul că avem un guvern care și-a asumat rolul de spectator al crizei din sănătate este foarte, foarte grav, ca să nu mai vorbesc despre criza din agricultură sau criza din salarizare.

Ce este mai grav e că toată această situație care trenează duce la o stare de neîncredere în actul medical. Apar tot timpul, după cum se poate vedea, situații critice, unele dintre ele de-a dreptul revoltătoare, care induc o neîncredere în actul medical.

În mai puțin de un an am avut de a face cu mai multe situații de criză, precum problema bebelușilor din Argeș, acolo unde nu se știe nici astăzi de ce se îmbolnăveau, apoi situația dezinfectanților, acolo unde nu avem un laborator acreditat care să-i testeze, iar acum la Brăila avem problema apei cu care se spală bebelușii. La toate acestea se adaugă problema plății gărzilor medicilor, cei care ne-au mai rămas în țară, deoarece ne aflăm într-un mare deficit de personal medical.

România are un ministru al sănătății și un guvern spectatori, care pun diagnostice, dar nu au voință să și pună în practică măsuri concrete, care să vină în sprijinul medicilor și al actului medical. Sănătatea este un domeniu prioritar doar la nivel declarativ și nimic mai mult.

Despre condițiile din spitale și despre incidentele petrecute în aceste unități se tot vorbește de mai bine de jumătate de an, fără ca autoritățile să facă ceva pentru a le ameliora. Mai mult, vedem că lucrurile iau amploare și tot mai multe unități intră în această horă a spitalelor în care pacienții se întreabă dacă viața lor nu le este pusă în pericol.