Dumitru Verginel Gireadă

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi va fi numită „Ministrului agriculturii o să-i crească nasul!”.

Potrivit statisticilor, România a absorbit doar puțin peste 3 miliarde de euro din fondurile europene pentru dezvoltarea rurală, ceea ce reprezintă aproximativ 30% din fondurile alocate până în 2013 în valoare de 9,67 miliarde de euro, potrivit datelor furnizate chiar de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Și, cu toate acestea, anual, APDRP a făcut aceeași precizare. Solicitările care nu au putut fi finanțate ar fi depășit, de fapt, alocările financiare pentru sesiunile de depuneri, și la un simplu calcul matematic reiese că anual au fost admise spre finanțare doar între 30 și 50% dintre cererile de finanțare depuse de fermieri, deși aceștia au depus proiecte care ar acoperi întreaga sumă.

Sloganul campaniei „Lucrezi pământul, depui cereri, primești fonduri europene și naționale, APIA te așteaptă!” sună bine, dar ar fi la fel de bine să fie și adevărat, iar România ar fi trebuit să absoarbă toți banii puși la dispoziție de Uniunea Europeană. Asta dacă voia într-adevăr să ceară Comisiei Europene sume mai mari pentru actualul pachet PAC 2014–2020. Și atunci forurile europene sunt îndreptățite să spună că vrem să le luăm banii, iar, de fapt, nu suntem în stare să-i folosim, neavând nici măcar un ghid aprobat pentru proiectele europene.

Ministerul Agriculturii are în acest moment o rată de absorbție de doar peste 40% la fondurile europene, iar, dacă privim la nivel european, suntem în continuare pe unul dintre ultimele locuri. Și, în aceste condiții, ar trebui să înghițim o altă gogoașă ministerială, cum că în acest an ministerul își propune să absoarbă 2,5 miliarde de euro și sună bine în teorie, sună bine în declarațiile ministrului agriculturii, cu condiția să-l mai creadă cineva, căci fermierii noștri deja nu-l mai cred.

Încă de anul trecut, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș, avertizează că țara noastră este în întârziere cu Programul de dezvoltare rurală 2014–2020, spunând că România încă nu a trimis niciun proiect și este

vorba clar de o întârziere. Și avertizează atunci, inclusiv ministrul agriculturii, că ar trebui grăbit procesul și să aibă timp România să-l poată negocia cu Consiliul Europei și să nu fie în ultimul moment, să spună iar „A trebuit să-l aprobăm, n-am avut timp să-l modificăm, că nu ne-a lăsat Comisia”.

Este punctul de vedere extrem de vertical al comisarului european pentru agricultură, dar pentru care aici nici Agenția de Plăți și nici Ministerul Agriculturii nu au avut urechi să-l audă.

În schimb, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, găsește de cuviință în momentul în care iese în media să declare că evaziunea fiscală din domeniu este mult mai mare față de sprijinul financiar atras de România și de Uniunea Europeană, lucru care le creează probleme celor care sunt corecți și plătesc taxe și impozite către stat.