Mira Anca Victoria Mărculeț-Petrescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se referă la agresiunea tot mai evidentă asupra unor spații și clădiri vechi ale Capitalei care dispar, fiind sacrificate pentru interesele veroase ale unor indivizi puși pe căpătuială. Speculând lacunele unei legislații care le permite să se strecoare, acești samsari abili acționează cu duplicitatea autorităților din primării, acaparând terenuri publice sau cumpărând case vechi valoroase pe care le distrug pentru a folosi terenul în scop imobiliar.

Aceste distrugeri provocate de lăcomia și setea de înavuțire au schimbat peste noapte peisajul unor locuri din București care ar fi trebuit să fie protejate din punct de vedere al urbanisticii.

Riposta vehementă a opiniei publice și a presei nu a descurajat mafia rechinilor care vânează terenuri și pe autoritățile care-i sprijină, îndeosebi în sectorul 1 și 4. În plin centru al Capitalei au fost sacrificate și continuă să fie distruse case cu valoare de arhitectură, multe dintre ele incluse pe lista de patrimoniu.

Scopul este clar: câștigarea unor terenuri imobiliare la prețuri înalt cotate. În acest sens, rămâi șocat văzând locurile devenite pustii, ca după bombardament, după ce au fost rase de pe suprafața pământului case socotite repere pentru arhitectura tradițională a Capitalei. Astfel de peisaje deprimante se întâlnesc în sectorul 4, pe Bulevardul Regina Maria, George Coșbuc și, recent, pe strada Klamasov, este vorba de fostul sediu al Partidului România Mare.

De altfel, și centrul istoric propriu-zis al Capitalei, unde au fost demarate cu greu lucrările, nu a avut parte de eficiență și profesionalism. Decopertarea străzilor pentru intervenții subterane nu s-a soldat cu refacerea lor identică. Prețiosul paviment din piatră cubică a ajuns la Viena. Clădirile vechi cu valoare de arhitectură din centrul istoric sunt în continuare neglijate și în stare de conservare tot mai precară, unele periclitând chiar viața pietonilor prin desprinderea tencuielii și a cărămizilor la nivelul cornișelor și balcoanelor.

Vreau să subliniez în mod special situația unei clădiri istorice ajunse în stare de ruină, situată pe strada Smârdan nr. 39, și este vorba despre fostul hotel „Concordia”, unde, după cum menționează placa memorială, în seara de 23 ianuarie 1859, s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza de către fruntașii Partidei Naționale, ca domn al Țării Românești.

Dacă nu se acționează rapid, clădirea de pe strada Smârdan, dacă nu va fi urgent salvată, nu va mai dăinui nici măcar până la anul, când se împlinesc 150 de ani de la Unirea înfăptuită de domnitorul Cuza.

Bucureștiul este agresat. Este agresat nu doar prin pierderea sau neglijarea unor clădiri de valoare de arhitectură, ci și prin acapararea unor spații publice devenite spații publice private, iar apoi valorificate de persoane dubioase la prețuri și profituri colosale. Așa este cazul spațiului Bordei, al terenurilor ce au aparținut unor instituții de cercetare sau, mai recent, al stadionului „Lia Manoliu”.