Sonia Maria Drăghici

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „De Ziua senectuții”.

Conform unei rezoluții a Organizației Națiunilor Unite, pe 1 octombrie sărbătorim Ziua internațională a persoanelor vârstnice. Dincolo de momentul aniversar, această zi reprezintă o dovadă a prețuirii sincere și a respectului pe care cu toții le datorăm persoanelor aflate la vârsta senectuții, pentru toate eforturile, sacrificiile și realizările lor, înregistrate de-a lungul timpului, pentru consecvența și atașamentul lor față de valorile și principiile pe care se bazează societatea.

Fără îndoială, fiecare vârstă reprezintă un prag, dar, în fapt, vârsta nu este un hotar. Existența noastră, a fiecăruia, este unică. În mod evident, tinerețea reprezintă forță și dinamism, maturitatea generează echilibru, iar bătrânețea aduce experiență. Îndrăznelii și uneori impetuozității începuturilor le urmează judecata măsurată și matură a vârstei a doua, iar în ultima parte a vieții, înțelepciunea și îndelungata experiență a senectuții completează ciclul nostru existențial. Îmbătrânirea conduce la îmbogățire spirituală, dar, din păcate, poate fi apăsată uneori de precaritatea stării de sănătate sau a condițiilor economico-sociale.

Dinamica demografică a secolelor trecute era diferită față de prezent, speranța de viață era mai mică, iar populația lumii nu avea un procent semnificativ de bătrâni. Noile achiziții științifice privind terapiile medicale și chirurgicale, tehnologiile de vârf, tehnologiile de implant, transplant de organe, utilizarea de celule stem conduc la creșterea speranței de viață pe mapamond. Studii statistice efectuate în Franța indică faptul că în 1950 erau aproximativ 200 de centenari, iar în 1990 erau deja 4.000. Se preconizează că în 2050 vor fi 150.000 de centenari francezi. Datele statistice existente și în țara noastră, dar și prognozele de la nivel mondial, cer măsuri urgente, sociale și medicale privind populația vârstnică. Există zone geografice în care speranța medie de viață a ajuns la 82 de ani – Japonia, populația de peste 80 de ani se va mări de patru ori până în anul 2020, iar mediana vârstelor se apropie deja de 50 de ani.

Conceptul prin care senectutea era considerată ca o dezangajare socială este azi înlocuit de teoria activismului, care încearcă să valorizeze social vârsta a treia și să beneficieze de experiența acesteia, cu atât mai mult cu cât dinamica demografică o face din ce în ce mai reprezentativă. Deplasarea medianei vârstelor către vârsta senectuții impune modificarea politicilor sociale, cu reconsiderarea vârstelor în cadrul funcțiilor sociale. Se reconsideră utilitatea vârstnicilor, folosind ca argument faptul că marile realizări din artă, știință și cultură aparțin senectuții. Se aprofundează temele privind relația vârstnicului cu societatea.

În fond, ce așteaptă societatea de la un vârstnic și ce așteaptă vârstnicul de la societate? Se poate spune că vârstnicul așteaptă respect și ascultare, stabilitate și conformare, iar societatea așteaptă cumpătare, înțelepciune, echilibru, dar și dependență și comunicare.