Costache Mircea

Mulțumesc, domnule președinte. Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Autism sau ubicuitate?!”.

De faptul că trăim într-o societate bolnavă nu se mai îndoiește niciun om cu pretenții de seriozitate. Suma multiplelor maladii care ne devorează progresiv de vreo 17 ani, unele chiar cu mult mai vechi, dă astăzi brandul negru de țară sufocată de mafie, distrusă de jaf și anarhie.

Nu există clasament realizat pe mapamond ori pe bătrânul continent în care să nu figurăm pe locul întâi la corupție și pe ultimele locuri la standard de viață. Ne-am obișnuit cu această stare de lucruri ca golanul cu scandalul, cum se zice.

Și ca drumul disoluției, al înapoierii și al debusolării să fie fără întoarcere, profitorii autohtoni și străini ai haosului deliberat își dau sistematic mâna pentru falsificarea voinței cetățeanului prin manipulări mediatice, prin mită electorală, la umbra așa-ziselor politici sociale, prin parazitarea soft-urilor și, în general, prin tot ce poate contribui la vicierea profundă a rezultatelor tuturor scrutinelor.

Coaliția pentru prezervarea averilor acumulate prin furt și pentru perpetuarea la cârma jafului a fost, până acum, mai bine organizată și mai puternică decât forțele sănătoase ale națiunii, care ar fi putut să reînscrie țara pe orbita normalității.

În corul broaștelor râioase, pseudoanaliști, penițari, elitiști și conțopiști sporovăiesc despre orice, fără încetare, într-o larmă infernală, poluând premeditat mentalul colectiv, ca să nu mai vadă nimeni clar calea de urmat pentru ieșirea din marasm. Intoxicații și manipulații mediatic, îmbolnăviți deliberat de autism, rătăcesc, cu privirea rătăcită, în căutare de ajutoare de căldură, venit minim garantat ori alocații de sprijin. Ubicuitatea i-a atins și pe oamenii cei mai instruiți și mai raționali, forțați să cedeze în fața furiei nemiloase a bombardamentului toxico-mediatic.

Anestezicul minciunii și al cenzurii își face efectul. Mistificările sforăitor declarative sunt potențate de minciuna prin omisiune. Cenzura cea mai dură se practică chiar și de către instituțiile media finanțate din bani publici: Agenția Română de Presă „Rompresˮ, Societatea Română de Radio și Societatea Română de Televiziune. Chiar și în cazul celor trei minute de care, de bine de rău, mai beneficiem la Radio România Actualități, bieții realizatori te imploră să nu le faci necazuri, să nu zici ceva care să deranjeze, cumva, pe puternicii zilei, să nu folosești termeni duri, să nu ataci pe vreun ipochimen din comedia minciunii.

Dacă „Rompresˮ și TVR ne ignoră total ori ne prezintă sporadic, trunchiat și deformat, radioul public mai mimează măcar echidistanța, deși, cum spuneam, cenzura este prezentă chiar și atunci când se face mențiunea că de afirmațiile făcute la „Antena partidelor” sunt răspunzători aceia care le fac.

Și pentru că ne aflăm în timpul dezbaterii bugetului de stat pentru anul 2008, îi atrag atenția premierului Tăriceanu ca, în calitatea Domniei Sale de șef al Executivului, să nu mai acorde alocații bugetare nimănui fără un contract de servicii publice. În lumea capitalului pe care ne-o propovăduiesc liberalii, cine îți dă îți și impune. Nu dă nimeni bani unui om, cum îi dați dumneavoastră domnului Radu Duda sau unor instituții precum Societatea Română de Radio, Societatea Română de Televiziune, Agenția Română de Presă „Rompresˮ sau chiar Academiei Române, fără să li se ceară, în schimb, nimic. Bani publici primesc, interesul public trebuie să-l slujească! Și asta nu după bunul-plac sau după cheful ori hachițele cuiva, ci pe baza unui contract de servicii publice.