Gheorghe Ana

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Două Românii!”.

Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră că dacă vorbim de ignoranța cetățenilor în a se informa despre viața lor de zi cu zi așa cum ea este gestionată de oamenii politici aflați la putere, ea practic nu mai există. Nu mai există din două motive, și anume pentru că sunt direct interesați în principal de ceea ce le oferă prezentul, dar și viitorul, pentru a găsi căile cele mai directe spre bunăstarea lor și a familiilor lor. De asemenea, nu mai există pentru că, după aproape 50 de ani de necunoaștere, dar și de opreliști impuse de un regim totalitar care le hotăra soarta fără să-i întrebe, își folosesc din plin prerogativele în a decide singuri pentru ei.

Astăzi, după mai bine de 20 de ani de libertate, când informarea a devenit mai necesară ca hrana, atunci când este vorba de viața noastră prezentă sau viitoare avem un tablou al României reale care nu are asemănare în niciuna din familiile europene cărora ne-am alăturat de ceva timp, cu pretenții că putem construi o societate care să nu fie aproape cu nimic diferită de celelalte.

După unii, tabloul României reale arată astăzi așa cum îl descriu privitorii. Numai că privitorii sunt din mai multe categorii.

Prima categorie o reprezintă cei care au interes ca tabloul să fie cât mai frumos și atractiv pentru publicul larg și care hotărăsc de mai bine de 7 ani conținutul lui.

Dacă îl asculți pe domnul Emil Boc vorbind despre România – de fapt, de 7 ani numai despre asta vorbește, vorbește pentru că altceva nu poate și nici nu știe ce să facă, a dovedit-o! –, ai impresia că în ultima perioadă totul s-a relansat, investiții masive, sute de mii de locuri de muncă (circa 600.000 de când s-a adoptat noul Cod al muncii), infrastructură solidă, milioane de români îmbogățiți cu venituri de 800 lei lunar, satele românești s-au transformat în adevărate oaze, agricultura a înregistrat cele mai înalte performanțe, sănătatea și educația traversează cea mai fastă perioadă, toate acestea introduse într-un tablou cu un decor „superb portocaliu” al cărui autor semnează cu inițiale de dimensiunile tabloului „PDL”. Acest tablou este prezentat aproape 24 de ore din 24, dar pentru că domnul Emil Boc trebuie să se și odihnească (sigur, după atât efort a început să se micșoreze, parcă nu ar fi destul de mic și se tot străduiește să se micșoreze încontinuu) îl suplinesc toți cei din jurul său, folosind tot felul de mijloace de inoculare a imaginii portocalii în mintea cetățeanului ignorant, gândesc ei. În ultima perioadă, simțind că această culoare portocalie a început să-i enerveze pe oameni, încearcă să o schimbe cu alta, numai că fundalul tabloului României reale a rămas și va rămâne multe decenii de aici înainte tot portocaliu. Construcțiile noi sunt portocalii, gardurile, coșurile de gunoi, blocurile anvelopate, stâlpii, școlile și grădinițele, până și bisericile s-au vopsit în portocaliu.