Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·28 noiembrie 2013
Informare · retras
Florica Cherecheș
Discurs
## Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi se numește „O femeie din trei a fost lovită sau abuzată sexual”.
Luni, 25 noiembrie, a fost marcată Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor. Violența împotriva femeilor cunoaște o serie mare de manifestări, de la agresiuni verbale la cele fizice sau sexuale, de la amenințări, hărțuire sexuală la locul de muncă, violență în cadrul familiei, până la violențe cauzate de necunoscuți. Violența domestică sau cea de la locul de muncă nu ține seama de educația sau de condiția socială sau financiară a agresorului sau a victimei, cea mai întâlnită formă de violență fiind cea exercitată în cadrul intim, familial. Zicala „femeia trebuie bătută zilnic, chiar și fără motiv, că știe ea de ce” o auzim de multe ori, fiind fixată în memoria colectivă ca un fapt cert, normal. Un raport întocmit de Organizația Mondială a Sănătății arată că 30% din femeile din lume au fost supuse violenței din partea unui partener intim, 38% din toate femeile ucise au fost ucise de parteneri, iar 42% din femeile abuzate fizic de parteneri au suferit răni ulterior.
Un studiu al organizației arată faptul că, în Europa, 12 femei sunt ucise zilnic de partenerii lor. Se estimează că la nivel mondial 7 din 10 femei au avut de suportat agresiuni fizice din partea unor bărbați, parteneri sau nu. Mai mult de jumătate din femeile grav agresate suportă tacit situația și nu sesizează organele de ordine sau organizațiile de protecție socială, fie dintr-un sentiment de jenă față de familie, fie de teama eventualelor repercusiuni din partea celui reclamat.
Un studiu realizat de Asociația „Transcena”, în parteneriat cu mai multe organizații nonguvernamentale, relevă faptul că în perioada mai 2012–ianuarie 2013 instanțele din România au emis 406 ordine de protecție pentru femeile victime ale
violenței în familie. În total, la nivelul țării, s-au înregistrat 1.009 cereri de ordine de protecție, din care 953 au fost depuse de femei.
Deși în România s-au făcut progrese mari sub aspect legislativ, principalele impedimente în combaterea acestui fenomen sunt reprezentate de mentalitate, de lipsa adăposturilor de protecție suficiente, insuficienta alocare bugetară pentru combaterea acestui fenomen și insuficienta informare a victimelor cu privire la drepturile și măsurile de protecție de care pot beneficia.
Toleranța față de violență împotriva femeii ar trebui să fie zero. Partidul Național Liberal a afirmat de nenumărate ori acest lucru. Din păcate, oamenii nu intervin în conflicte, cu atât mai puțin dacă le consideră dispute familiale.
Să nu uităm de cazul recent al jurnalistei agresate în plină stradă, târâtă sub ochii trecătorilor, care nu au avut nicio reacție, nici măcar nu au sunat la 112, crezând că este vorba de o dispută casnică, de parcă acest fapt ar justifica violența.
Majoritatea femeilor abuzate preferă să tacă, ascunzând ceea ce li se întâmplă, având ca principale motivații că le e rușine de ceea ce se întâmplă, chiar învinovățindu-se, sau pentru că depind financiar de agresor. Multe femei nu dețin informații că legile s-au schimbat și că acum pot beneficia de mai mult sprijin din partea autorităților.