Cristina Nichita

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Discriminarea, până când, până unde?”.

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați colegi,

Întâi de toate trebuie să vă mărturisesc că sunt cuprinsă de sentimente contrare. Pe de o parte, simt o imensă zădărnicie legată de faptul că avem legi multe, adaptate în marea lor majoritate cerințelor unui secol XXI civilizat, dar care nu pot fi aplicate fiindcă ne interzice Zeul Ban, fiindcă suntem adesea mai atenți la echilibrul cifrelor care modelează macroeconomia decât la destinele individuale, fără de care prezența noastră aici nu ar avea niciun sens.

Pe de altă parte, simt că rolul nostru este să veghem ca toate legile proaste să fie perfectate, cele bune să fie aplicate și că exact în asemenea situații trebuie să acționăm, pentru ca apoi să ne putem uita în ochii celor care ne-au trimis în Parlament.

Așa cum probabil unii dintre dumneavoastră vă așteptați, cunoscându-mi preocupările și crezurile pe care nu voi ezita niciodată să le rostesc de la această tribună, voi aborda din nou chestiunea discriminării la care sunt supuși copiii cu dizabilități, în pofida legislației aflate în vigoare.

Prin Ordinul nr. 5.574 din 7 octombrie 2011, se adopta Metodologia privind organizarea serviciilor de sprijin educațional pentru copiii, elevii și tinerii cu cerințe educaționale speciale (CES), integrați în învățământul de masă. Pe lângă faptul că acest ordin definește noțiuni ca deficiența, educația specială, cerințele educaționale speciale, școala incluzivă și multe alte asemenea, documentul mai specifică și următoarele:

– la articolul 5: „Integrarea școlară a persoanelor cu CES se realizează în unități de învățământ de masă”;

– la articolul 6: „Pentru integrarea eficientă a persoanelor cu CES este necesară crearea unor servicii de sprijin specializate în asistența psihopedagogică de care să beneficieze copiii/elevii/tinerii integrați, precum și a unor servicii de consultanță pentru cadrele didactice din școala incluzivă, ceilalți elevi, familie și comunitate”;

– la articolul 7: „Serviciile specializate necesare pentru realizarea integrării copiilor cu CES sunt asigurate de profesorii itineranți și de sprijin, în colaborare cu toți factorii implicați”.

Bune prevederi! Păcat că situația din teren le contrazice în mod trist.

## Doamnelor și domnilor deputați,

În puținele zile care au trecut de la debutul anului școlar, mi-au fost aduse la cunoștință cel puțin trei cazuri în care copii cu cerințe educaționale speciale nu au putut urma cursuri normale ale grădiniței sau școlii, familiilor lor cerându-li-se însoțitori pentru ei. Acest lucru constituie un act de discriminare gravă, în condițiile în care cadrul legislativ și organizatoric este extrem de clar. Responsabilii din educație trebuie atenționați că prezența profesorilor itineranți și de sprijin nu este o chestiune opțională, o povară administrativă