Mirela Furtună

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are ca temă „Legea educației din Ucraina”.

Stimați colegi,

La sfârșitul lunii octombrie a anului trecut am susținut o declarație politică despre victoria diplomației românești la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Rezoluția 2.189 (2017), cu titlul „Noua Lege a educației din Ucraina: un impediment major cu privire la învățământul în limba maternă a minorităților naționale” a fost adoptată, susținând astfel necesitatea modificării art. 7 din Legea ucraineană a educației, pentru a reda dreptul românilor și al altor minorități de a învăța în limba maternă.

Iată că, în urma eforturilor diplomației românești, a raportului Comisiei de la Veneția și a presiunii internaționale și europene, Ministerul ucrainean al Educației a amânat punerea în aplicare a art. 7 din Legea educației, până în 2023.

Comisia de la Veneția, prin intermediul raportului publicat în decembrie anul trecut asupra legii, a considerat, cum era de așteptat, că minoritățile naționale nu au fost efectiv consultate, iar noua lege conține prea multe ambiguități și nu oferă garanții clare cu privire la respectarea obligațiilor internaționale și constituționale ale Ucrainei.

Practic, comisia a confirmat poziția României. Chiar de când această lege a fost adoptată, noi am susținut și am avertizat că oferă mult mai puține oportunități pentru românii minoritari de a învăța în limba maternă, iar termenul foarte scurt de implementare a dispozițiilor legale ridică mari semne de întrebare cu privire la calitatea educației ce ar urma să fie oferită.

Aș vrea să ținem cont că în acest an vom sărbători Centenarul Marii Uniri, un moment unic în istoria națiunii noastre unite, pe care îl vom celebra cu dedicație și entuziasm. De aceea, cred că este un moment oportun pentru a dubla eforturile noastre diplomatice, pentru a proteja drepturile românilor din Ucraina, în spiritul Rezoluției de la Alba Iulia și al punctului 1 al acesteia.

Presiunea comunității internaționale este importantă și trebuie să o folosim cât mai bine, pentru a determina Ucraina să respecte drepturile românilor. Și trebuie să ținem cont că Legea educației ucrainene nu este doar o miză românească, ci afectează interesele și drepturile mai multor minorități.

Ucraina nu poate să ignore aceste aspecte, doar dacă și-a propus să renunțe la parcursul său european, iar eu, personal, nu cred într-un astfel de scenariu. Pe de altă parte, niciun stat nu poate face parte din comunitatea europeană dacă nu înțelege să respecte drepturile minorităților, care, în fapt, reprezintă o cerință a tuturor democrațiilor care pun la loc de cinste drepturile în aranjamentele lor instituționale.

Pe termen scurt, în special în acest an al centenarului, și pe termen mediu, diplomația românească trebuie să folosească la maximum aceste noi pârghii, rezoluția APCE și raportul Comisiei de la Veneția, pentru a proteja drepturile celor 400.000 de etnici români din Ucraina.