Ioan Munteanu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: „Între clauză și foamete”.

La zece luni de la aderarea la Uniunea Europeană, România se află într-o situație îngrijorătoare: în mai puțin de o lună, până la data de 9 noiembrie, autoritățile române trebuie să corecteze deficiențele din sistemul de plăți din agricultură, în caz contrar va fi activată clauza de salvgardare și se vor reduce fondurile europene pentru subvenționarea acestui sector cu 25%.

Am semnalat în permanență neregulile din agricultură nu pentru a-i ataca pe actualii guvernanți, ci pentru a-i atenționa asupra pericolelor care ne pândesc dacă nu vom aborda cu toată răspunderea domeniul agricol. Am cerut președintelui Băsescu să discute în C.S.A.T. despre agricultură și despre siguranța alimentară a românilor. Nu a auzit nimeni apelul nostru.

Într-o ultimă încercare, am cerut Guvernului Tăriceanu, prin moțiunea de cenzură din 25 iunie, să ia aminte la avertismentele celor care știm cum se muncește pământul și să îndeplinească măcar cele 13 obiective pe care le propusesem și pe care Camera Deputaților le-a acceptat. Aproape nimic din ce ar fi trebuit luat în seamă nu i-a impresionat pe cei din Ministerul Agriculturii, din Guvern ori din structurile prezidențiale.

În mai puțin de 3 ani, s-au perindat la conducerea ministerului trei miniștri, fiecare dintre ei părăsind fotoliul din alte motive decât cele legate de performanță ori de profesionalism. Fiecare dintre ei a demolat, cu bună intenție, puținele lucruri bine făcute înaintea lui. În aceste condiții, nu-i de mirare că întârzierile, nerealizările și pierderile de tot felul au adus agricultura în pragul falimentului.

Cel de-al patrulea ministru al defunctei Alianțe „Dreptate și Adevăr” se ambiționează să declare că își va preda mandatul dacă nu va scăpa România de amenințarea clauzei de salvgardare.

Se pare că la baza acestui nestăvilit optimism se află școlirea în Franța, la vremea când ocupa funcția de subsecretar de stat, când era consilierul lui Flutur și când ar fi trebuit să se ocupe de accesarea programelor de dezvoltare rurală și agroalimentară.

Domnul ministru contează pe răspunderea colectivă a aceleiași echipe care ne-a condus în situația de salvgardare.

Declarațiile sale, inclusiv cea legată de faptul că nu trebuie căutați vinovații pentru răul din agricultură, mă determină să-i acord un credit limitat doar din spirit de breaslă și din bun-simț.

Cert este faptul că, cu sau fără clauză, România este amenințată de foamete pentru simplul fapt că cei răspunzători au disprețuit pământul și au dat cu piciorul unor oportunități importante. La vremea aceasta ar fi trebuit, alături de turism, să fie domeniile cele mai competitive și să ne fi făcut cunoscuți în Europa ca producători adevărați, și nu ca importatori de alimente, și ar fi trebuit ca fondurile destinate țăranilor să fi fost consistente, capabile să rezolve și situația terenurilor aflate în paragină și a animalelor fără hrană și fără adăposturi, a procesării produselor și a piețelor de desfacere și a atâtor alte nevoi.