Ioan Dîrzu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se numește „Alba Iulia are dreptul istoric și legitim de a deveni capitală regională”.

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni și români din toată țara,

Prin prezenta declarație politică vreau să atrag atenția asupra modului în care procesul de regionalizare va lua în calcul dimensiunea istorică și culturală în alegerea capitalelor regionale.

În acest sens, Alba Iulia este orașul cel mai îndreptățit să devină capitală regională. Oraș al unirii națiunii române, Alba Iulia reprezintă un simbol pentru istoria românilor, iar acest lucru nu trebuie ignorat de o regionalizare care trebuie să unească cetățenii, nu să destrame România în zone fără semnificație națională.

Astfel, reamintesc Rezoluția Unirii care menționa: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”

Rezoluția redactată de Vasile Goldiș cuprindea o serie de principii care trebuie să stea la baza regionalizării de astăzi:

– Atunci se dorea înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice, lucru la care tindem și astăzi, împreună cu guvernarea USL.

– Atunci se mai dorea o reforma agrară radicală, ce poate fi transpusă astăzi în susținerea agriculturii și a satului românesc.

– Participanții doreau o legislație de ocrotire a muncitorimii industriale, transpusă astăzi în nevoia unei legislații pentru protejarea salariaților din mediul privat și industrial.

– Se dorea o deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare și o deplină libertate confesională, în sensul respectului minorităților naționale și religioase garantate de Constituția de astăzi și sper eu în cea care va fi supusă votului la finalul anului.

Dar trebuie menționat că Alba Iulia fusese aleasă din două motive de către Consiliul Național Român Central pentru a-i adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria sa. Primul a fost dat de faptul că la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Șelimbăr, își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia transformând localitatea în Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reușise să săvârșească cea dintâi unire a țărilor române.

Tot pe același platou al Cetății, în 1784, alți luptători pentru unitatea națională, Horia și Cloșca, sufereau supliciul frângerii pe roată pentru că au avut curajul să ceară o viață mai bună pentru neamul lor.

Toate aceste date istorice sunt adânc înrădăcinate în inimile românilor. Au fost etape importante în drumul greu spre unire pe care procesul de regionalizare nu trebuie să le ignore. A ignora Alba Iulia ca potențială capitală regională înseamnă ignorarea semnificației acestor zile și importanța acestei cetăți în crearea unității naționale. Nevoia unei regionalizări destinate atragerii fondurilor europene nu trebuie să se facă în detrimentul simbolurilor naționale. Strămoșii noștri au murit pentru unirea țării, iar noi nu trebuie să comitem greșeala de a o destrăma.