Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·30 octombrie 2007
other
Mihai Dumitriu
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Arhivele istorice ale Transilvaniei”.
Despre tezaurul de la Moscova s-a vorbit adesea și știm cu toții că reprezintă o „pradă” confiscată de bolșevici. Dar câtă lume știe despre tezaurul românesc de la Budapesta? El este compus din documente extrem de prețioase pentru istoria Transilvaniei. Sunt documente care atestă sutele de ani de iobăgie cruntă de pe moșiile nemeșești, recensămintele care au atestat întotdeauna statutul de popor majoritar în Ardeal al românilor, ordinele și sentințele prin care se confirmă martirajul lui Gheorghe Doja, Horia, Cloșca, Crișan și al altor zeci de mii de români. Acolo se află și miile de plângeri ale românilor la Împăratul, consemnările agenților aflați pe urmele lui Avram Iancu, notele Cancelariei de la
Viena privind tratamentul inuman la care grofii unguri i-au supus secole la rând pe plugarii români, rapoartele care atestă uciderea a 40.000 de români în 1848-1849, de așa-zisele tribunale de sânge ale lui Kossuth, inclusiv de către generalii ale căror statui au fost reamplasate recent la Arad.
Aceste documente unice ale Evului Mediu dezvăluie calvarul românilor din Transilvania, de la descălecarea maghiară (secolul al X-lea), până la eliberarea și Unirea din 1918. Documentele atestă și contribuția uriașă a iobăgimii și a preoțimii ortodoxe (prin dări anuale nedrepte, insuportabile) la edificarea somptuoaselor palate din Budapesta și Viena.
După instaurarea dualismului austro-ungar și anexarea Ardealului la Ungaria, cele mai importante arhive publice au fost duse la Budapesta, unde s-a înființat Arhiva Națională Maghiară. Tezaurul de documente transilvănene transportate la Budapesta conține arhive foarte valoroase cum ar fi:
— „Fondurile ardelene”, de 3,5 km liniari, cuprinzând documentele din secolele XIII-XVI, dar și secolele următoare;
— arhivele locurilor de adeverire de la Alba-Iulia și Cluj, Mănăștur;
- Arhiva Guvernului ardelean din 1690—1872;
- Arhiva Comisariatului Provincial Suprem;
- Arhiva fiscală;
— Arhiva contabilității ardelene și încă multe altele.
Acestor documente li s-a adăugat unul dintre cele mai importante fonduri arhivistice cu privire la Transilvania: ale Cancelariei Aulice ardelene din perioada 1686—1867, de 484 metri. Din păcate, în țară au mai rămas mărturii de importanță secundară, pe când documentele de la Budapesta sunt de o importanță vitală pentru istoria Transilvaniei și a României.
Stimați colegi,
Au fost multe încercări ale statului român să aducă aceste arhive în țară, dar fără rezultat.
În vara anului 1919, Ștefan Meteș a fost delegat de Consiliul diriginte pentru aducerea arhivelor de la Budapesta, cu ocazia ocupării Capitalei ungare de către trupele române. Intenția a eșuat, deoarece generalul Traian Moșoiu, om de onoare, nu a profitat de această situație, dorind ca totul să se facă legal, fără a bănui că Ungaria nu-și va ține angajamentele.