Mihai Niță

Mulțumesc, domnule președinte.

„Demnitarul este dator să-și asume răspunderea pentru acțiunile sale” se intitulează declarația mea politică de astăzi.

Primele zile ale săptămânii trecute notează împlinirea unui număr fix de ani de la data petrecerii unor evenimente de importanță majoră în istoria omenirii. Pe 31 octombrie 1992, la Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea recunoștea, după trei secole și jumătate de la dispariția lui Galileo Galilei, meritele marelui om de știință. La 31 octombrie 1984, în India, prim-ministrul Indira Gandhi este asasinată de către doi membri din garda sa de corp. În ziua de 1 noiembrie 1960, John Fitzgerald Kennedy îl învingea pe președintele Richard Nixon în competiția pentru funcția de președinte al Statelor Unite.

Aparent fără nicio legătură între ele, evenimentele evocate aici pot constitui pentru oricare dintre noi teme

de meditație existențială, raportate la menirea omului politic. Analizând cele expuse mai înainte, se impun câteva concluzii simple și elocvente.

Inventatorul Galilei a riscat să-și piardă viața, Biserica acuzându-l de erezie, pentru vina de a gândi mai profund decât contemporanii săi. Indira Gandhi și-a ales, fără să știe, asasinii. Iar Kennedy putea rămâne în viață dacă nu l-ar fi învins pe Nixon în alegeri.

Astfel de conexiuni marcante se regăsesc din abundență în istorie, dar, dacă le ignorăm, riscăm a repeta greșeli de viață, din care n-am înțeles nimic.

Ca demnitari ai statului român, nu existența personală ar trebui să ne fie preocuparea cardinală, ci rolul nostru în stat, având pe umeri răspunderea pentru soarta cetățenilor și a țării. Nu hazardul ne-a adus pe noi în capul mesei, ci propria voință sau ambiție. Măsura în care suntem capabili să răspundem încrederii pe care ne-au acordat-o cetățenii la vot se reflectă direct în acțiunile noastre, care, legal și moral, trebuie fructificate exclusiv în interesul României și al cetățenilor ei. Orice alt demers ce contravine interesului național îl descalifică pe demnitar, iar acesta trebuie degrabă îndepărtat din postul pe care, vremelnic, îl ocupă. Suntem datori să ne asumăm întreaga răspundere pentru oricare dintre acțiunile noastre, iar, atunci când – întâmplător sau nu – greșim, să ne asumăm în mod onorabil vina, străduindu-ne să îndreptăm erorile, dacă mai este posibil.

Despre obligativitatea acestei atitudini oneste și demne, ca oameni aflați în slujba statului, iată ce spunea scriitorul Antoine de Saint-Exupery: „Cel ce întemnițează și execută aruncă greșelile asupra altuia. Este deci slab. Căci, cu cât ești mai puternic, cu atât mai mult pui pe seama ta greșelile. Ele îți slujesc drept învățăminte pentru biruință.”

Înțelegeți acum, stimați colegi, semnificația reală a disertației mele de azi? Asistăm, de la o vreme, la un veritabil circ al dezonoarei și al umilinței, când unele comisii parlamentare legal constituite sunt obstrucționate în îndeplinirea funcțiilor și se află la cheremul unor dregători, indiferent de înălțimea rangului lor. Consider că situația a devenit inacceptabilă.