Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·8 iunie 2010
Informare · Trimis la votul final
Ioan Stan
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnă,
## Domnilor colegi,
În mintea multora dintre noi persistă, împotriva strădaniilor susținute ale unora, ideea că Parlamentul este forul suprem la care cel nedreptățit, disprețuit, uneori chiar disperat, sau uluit cum este cazul meu astăzi, își poate căuta, și de ce nu, își poate găsi răspunsul la preocupări. Așa că, după ce am încercat să lămuresc niște lucruri cusute cu ață albă la mine acasă, la Suceava, și am avut același succes cu ăl de bătea toaca la urechea surdului, mi-am zis că, până a se transforma primul for legislativ al țării într-un apendice al Cotroceniului, să vă înștiințez și pe Domniile Voastre ce-i duce capul pe cei care au pus mâna pe Consiliul Județean Suceava.
## Iată despre ce este vorba.
Societatea Comercială pe Acțiuni Drumuri și Poduri Suceava are ca acționar unic sus-amintitul Consiliu județean. În afară de această calitate, același consiliu o mai are și pe cea de principal datornic al Societății Drumuri și Poduri, contribuind substanțial la situația financiară mai mult decât îngrijorătoare a acesteia. Speranța celor de la firmă că vine și vremea spălării cinstitului obraz al Consiliului județean cu ocazia vreunei licitații de lucrări s-a spulberat când firma TASA – Botoșani a câștigat lucrările de întreținere multianuală a drumurilor sucevene.
Surpriza a fost atât de mare și de neplăcută pentru directorul societății perdante încât l-a provocat să facă presei declarații cel puțin surprinzătoare. Am aflat astfel că „licitația este o formă legală în România de a da lucrarea cui trebuie”, că prevederile caietului de sarcini sunt permisive și că orice firmă care participă la licitații poate fi favorizată de la bun început prin prevederi ale acestuia fără să se încalce legea.
Sigur că atari afirmații l-au iritat copios pe acționarul principal. Chiar dacă pierderea unui contract pe o perioadă de trei ani, care valorează circa 100 de milioane RON, cumularea de debite restante ca și de datorii neachitate, precum și soarta incertă a celor 370 de angajați în condițiile de mai sus ar justifica în ochii „stăpânului” ieșirea nervoasă a directorului de la Drumuri și Poduri – SA, afirmații de genul „avem atuuri pe care nicio altă firmă nu le avea” nu mai sunt de suportat.
Așa că, meditând, acționarul unic și viteaz la „atuurile” de care s-a făcut vorbire și care cu siguranță miros a campanie electorală de la o poștă a reînceput să cânte, mârâind și încercând să muște, balada „datoriilor istorice” care ar încovoia grumazul drumarilor suceveni. Au fost reluate pentru acest motiv acuze la adresa fostei conduceri a Societății de Drumuri și Poduri – cum s-ar fi putut altfel? – la adresa fostei conduceri a Consiliului județean, a fost menționat, în treacăt desigur, și DNA-ul, a fost vehiculată patetic o sumă de opt miliarde de lei, mă rog, s-a folosit tot arsenalul obișnuit în dieta cu portocale.