Viorel Ștefan

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Aș începe spunând că se întâmplă o dată la 12 ani. Se întâmplă o dată la 12 ani ca în Parlamentul României să avem o dezbatere serioasă pe marginea reglementărilor cu caracter fiscal. În 2003 a fost primul proiect de Cod fiscal care a intrat în dezbaterea Parlamentului și-mi amintesc că la Comisiile pentru buget, finanțe votul a fost, ca și de această dată, unanim. Unanim și cu sute de amendamente adoptate, amendamente asupra cărora puterea și opoziția au căzut de acord.

Ce a urmat? A urmat o succesiune de evenimente botezate de fiecare dată „intenții de revoluții fiscale”, care, din păcate, de cele mai multe ori, s-au transformat în mici răscoale și răzmerițe, fără efecte spectaculoase sau, mai ales, fără efecte în bine.

Evoluțiile realităților economice, sociale și politice din perioada 2003–2014, contextul creat de criza economicofinanciară internațională și, nu în ultimul rând, aderarea României la Uniunea Europeană au determinat modificarea și completarea în repetate rânduri a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Codul fiscal a cunoscut de la data adoptării sale, decembrie 2003, și până în prezent numeroase completări și modificări, cele mai importante fiind introduse prin Legea nr. 343/2006, act normativ care asigura transpunerea în legislația națională a dispozițiilor acquis-ului comunitar privitor la domeniul fiscal, ca cerință majoră a aderării României la Uniunea Europeană.

Cu toată preocuparea continuă de îmbunătățire și simplificare a prevederilor Codului fiscal, acesta este perceput de mediul economic și social ca fiind dificil de aplicat și supus permanent riscului de interpretare neunitară a prevederilor sale.

Modificările legislative frecvente aferente acestui act normativ necesare pentru funcționarea sistemului de impozite și taxe din România au generat unele dificultăți în interpretarea și în aplicarea anumitor prevederi legale incidente în domeniul fiscal.

Dezvoltarea dinamică a mediului de afaceri și, implicit, a legislației conexe, obligația de transpunere în legislația națională a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și modificările și completările aduse ulterior regulamentelor, directivelor sau altor acte comunitare reprezintă câțiva din factorii determinanți care impun permanent modificarea și completarea legislației fiscale naționale.

De asemenea, este de menționat procesul de preluare în Codul fiscal a unor prevederi cu implicații fiscale, promovate inițial prin acte normative de reglementare a anumitor domenii de activitate, măsuri care nu au ținut seama de prevalența prevederilor Codului fiscal asupra oricăror prevederi de natură fiscală.

Totodată, numeroasele modificări și completări succesive aduse Codului fiscal de la data adoptării până în prezent, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență, aprobate prin lege sau care sunt încă în proces legislativ parlamentar, acte normative în conținutul cărora se fac trimiteri de la un articol la altul, au făcut ca republicarea acestuia de către Monitorul Oficial să devină un proces dificil de gestionat.