Șerban Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Grupul parlamentar al P.S.D. va susține acest proiect de lege în forma adoptată prin raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, dar am vrut să fac câteva precizări în legătură cu problema dezbătută.

Noi am salutat această inițiativă pentru că este una și rațională, și justificată social, deși, din păcate, ea este insuficientă față de problemele grave pe care Parlamentul, după 1990, le-a creat prin reglementările în materie. Am reușit contraperformanța de a încerca să reparăm o nedreptate creând alte nedreptăți.

Această problemă a relei-credințe impuse cumpărătorilor apartamentelor și locuințelor în baza Legii nr. 112/1995 de către instanțele de judecată, motivată de faptul că nu au făcut diligențele necesare să afle dacă imobilul naționalizat are sau nu are foști proprietari în viață și care ar putea să revendice imobilul, este, din păcate, un rezultat al legiferării noastre eronate în materie. Noi am lăsat sute de mii de cetățeni ai României în situația de a fi nedreptățiți de două ori: o dată pentru că au fost mutați în locuințe naționalizate, fără ca ei să fi optat neapărat pentru o astfel de variantă la vremea respectivă, iar pe de altă parte, pentru că le-am vândut aceste imobile, în numele statului, acuzându-i ulterior, prin intermediul instanțelor de judecată, de rea-credință. Cine cumpără de la stat are o prezumție de bună-credință, pentru că nu-și poate închipui că statul, autoritatea locală în speță – că s-a făcut prin autorități locale sau prin interpuși ai autorităților locale –, ar putea să încerce o șmecherie, ar putea să încerce o înșelătorie cu acești cetățeni. Am căzut, din păcate, într-o propagandă găunoasă, dar și falsă, că în aceste imobile naționalizate, care ar fi numai niște vile de lux, ar sta nomenclaturiști ai regimului comunist și am tratat cetățenii care locuiesc în imobile naționalizate drept niște profitori ordinari, pe seama foștilor proprietari naționalizați. Nu intru în amănunte legate de faptul că așa-zișii foști proprietari au fost, în foarte multe situații, niște proprietari inventați și instanța s-a pronunțat în asemenea situații încă insuficient, dar existența unor sentințe care au demonstrat falsul unor documente care au stat la baza unor restituiri de imobile naționalizate mă îndreptățește să cred că fenomenul există și că el se manifestă suficient de important.

În fapt, la ora actuală – și asta este problema nerezolvată –, deși legea spune că imobilele cumpărate cu titlu în baza Legii nr. 122/1995 și pentru care nu au fost notificări prealabile de către foștii proprietari nu se restituie în natură, se întâmplă în practică că aceste imobile sunt restituite, iar persoanele care le ocupă sunt evacuate fără niciun fel de alte dificultăți din partea celor care le dobândesc. Cu alte cuvinte, am reparat nedreptatea foștilor proprietari făcută de statul totalitar, dar am creat o nouă categorie de oameni nedreptățiți, cărora le facem o nouă nedreptate, de către statul democratic de această dată, pentru că imobilele nu au fost confiscate de către cei care le ocupă, ci au fost confiscate în baza unor legi ale vremii de către statul de atunci.