Vicențiu Mircea Irimie

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Declarația politică pe care o susțin astăzi are, din păcate, un titlu de actualitate: „Delincvența juvenilă”.

În această declarație politică doresc să trag un semnal de alarmă asupra unei grave probleme cu care se confruntă societatea noastră, și anume delincvența juvenilă.

Termenul de delincvență juvenilă provine din limba franceză, _délinquance juvénile_ și desemnează ansamblul de abateri și încălcări ale normelor sociale, încadrate juridic, săvârșite de minori până la 18 ani.

Delincvența juvenilă este o deviere de comportament gravă, care se manifestă prin abatere de la normele socioculturale existente și încălcarea legilor, devenind un pericol social. Se remarcă, în ultimul deceniu, o coborâre a vârstei la care se manifestă, o creștere a numărului de infractori minori, prea mulți fiind preadolescenți.

Cauzele sunt de natură economico-socială, adesea țin cont de influența unui mediu familial nefavorabil sau a unor bande de mici infractori; uneori, delincvenți maturi înrăiți îi atrag pe copii spre activități infracționale.

Există și o influență nocivă a filmelor care cultivă violența și obscenitatea, reușita prin mijloace ilegale și imorale. Școala nu contribuie în suficientă măsură la prevenirea și contracararea fenomenelor de delincvență.

Peste 2.900 de minori au fost condamnați definitiv anul trecut, iar alți 3.000 au fost victime în dosare cu condamnare definitivă, a precizat luni judecătorul Cristi Danileț, în cadrul unei conferințe de închidere a unui proiect prin care au fost deschise două săli pentru audierea copiilor.

Faptele penale săvârșite de minori pot constitui nu numai un atentat împotriva ordinii de drept, generator de răspundere penală și contra căruia este normal să se reacționeze prin măsuri de apărare socială, ci și cauza unor prejudicii materiale și morale aduse unor persoane fizice sau juridice, ce se impune a fi reparate. Obligația de a repara aceste daune îi revine în primul rând minorului, dar și unor persoane, cum ar fi părinți, educatori, profesori, care, neîndeplinindu-și îndatoririle de supraveghere și educație ce le au față de acest minor, au făcut posibilă săvârșirea faptei păgubitoare.

Învățământul românesc devine, din păcate, o imensă închisoare cu program prestabilit pentru delincvenții juvenili. Este aceasta soluția? Cine sunt vinovații? Profesorii, care încă sunt prinși pe picior greșit de sistem; părinții, care sunt mai preocupați de serviciu decât de educația copiilor; mass-media, care promovează modele artificiale și negative, sau inspectorii școlari, care nu monitorizează și nu controlează aplicarea regulilor în școli?

## Doamnelor și domnilor,

Eu cred în posibilitatea creării unor programe comunitare și a unui cadru comun potrivit pentru abordarea delincvenței juvenile.

Deputat al Partidului Conservator, Mircea Vicențiu Irimie, Colegiul nr. 8, Cluj.