Ștefan Baban

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați, „Neșansa turismului românesc” Suntem doar în plină vară...

Fiecare român știe că are șansa să trăiască într-o țară frumoasă și bogată încă, atât din punct de vedere spiritual, cât și material. Spre deosebire de mulți alții, mai avem încă munți împăduriți, izvoare și ape nepoluate, tradiții arhaice păstrate cu sfințenie și moșteniri ancestrale, care ne fac mult mai bogați decât alții.

Avem poate mult mai mult decât alții, dar reușim să promovăm toate aceste bogății mult mai puțin decât ei. Dacă unii dintre confrații noștri europeni reușesc să atragă mii de vizitatori la o relicvă din țara lor, noi nu reușim să aducem nici măcar turiști autohtoni să cunoască bogăția acestei țări.

După 18 ani de democrație nu am reușit să promovăm turismul românesc la cotele pe care le-ar merita. Puțin străini știu despre mânăstirile din Bucovina, despre Delta Dunării, Valea Oltului, Defileul Cernei, Munții Bucegi, litoralul Mării Negre, și exemplele ar putea continua. Și cum să fie altfel, din moment ce din ce în ce mai mulți turiști aleg să-și petreacă concediul sau zilele libere în străinătate, privând această țară de sume destul de importante, care ar însemna bani serioși pentru alte activități economice.

Mulți dintre cei plecați în străinătate au spus că această țară este net superioară, ca peisaje și imagistică, multor țări europene, dar având în vedere șoselele patriei și mai ales serviciile furnizate de operatorii de turism, preferă meleagurile străine, unde sunt tratați civilizat și conform banilor plătiți.

Tragic este că și generația tânără a ajuns la concluzia că nici măcar un banchet de absolvire, de exemplu, a liceului nu mai merită să fie organizat în țară, deoarece nici serviciile, dar nici cheltuiala nu sunt în concordanță cu ceea ce își doresc, iar între spiritul de patriotism și bătaia de joc a prestatorilor de servicii turistice, automat primează dorința de a pleca peste mări și țări, pentru a avea măcar amintiri plăcute.

Așa după cum spuneam, suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu. Ne-a dat, dar nu ne-a pus în traistă. Ne-a dat câte o șansă la fiecare minut, dar se pare că noi reușim să trecem cu brio peste ele, așteptând să vină cineva din afară ca să ne arate ce să facem sau chiar să muncească în locul nostru. Se pare că nu este destul puterea exemplului din unele țări europene, mult mai mici ca noi și mai sărace în ceea ce privește bogăția națională și patrimoniul cultural, care reușesc să aducă bani frumoși din turism, bani pe care‚ îi folosesc în infrastructură, educație, cultură etc.

Nu reușim nici măcar să urmăm exemplul vecinilor noștri bulgari, care deși au aderat o dată cu noi la Uniunea Europeană, au reușit, din acest punct de vedere, să ne-o ia înainte cu mult, în special să ne ia potențialii turiști. Și cum să nu fie așa, din moment ce prestatorii de aceste servicii își urmăresc în special profitul personal și apoi, dacă mai este cazul, satisfacerea cerințelor turiștilor. De ce unii dintre acești prestatori sunt ocoliți de români, iar alții sunt suprasolicitați?