Cătălin Tiuch

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se numește „Apreciere și răsplată în mediul rural”. Această declarație este determinată de o serie de discuții avute în teritoriu și de o cunoaștere a unui segment deosebit de important din activitatea administrativă.

Vreau să evidențiez situația acelor oameni care lucrează în administrația publică locală, și în special în mediul rural, oameni care mai tot timpul trec aproape neobservați, contopiți în marea categorie a bugetarilor.

Mă refer aici la primarii de comune și la angajații din aceste primării, fără a-i uita pe medicii și învățătorii care își exercită activitatea în mediul rural, dar care vor face obiectul unor alte demersuri.

În momentul de față, percepția opiniei publice asupra celor care lucrează în administrație este de multe ori distorsionată, uitându-se de o atitudine corectă față de muncă și de respectul datorat tuturor semenilor noștri.

În acest context, în cunoștință de cauză, vă spun că cei mai mulți dintre angajații din administrația publică locală dau dovadă de profesionalism și implicare.

Un angajat eficient nu trebuie uitat la un salariu care să nu-i permită un trai decent și care să-l determine în fiecare lună să facă pasul spre a pleca, ci trebuie stimulat și ajutat să rămână în sistem și încurajat spre performanță.

Aprecierea profesionalismului, recompensarea fidelității, motivarea eficienței ar fi doar câteva dintre elementele care ar putea redefini raporturile în administrație.

Înțeleg nemulțumirile lor atunci când, de exemplu, Curtea de Conturi decide să taie sporul de dispozitiv câștigat în instanță pentru angajații din primăriile din județul Timiș, precum și îngrijorarea primarilor că vor rămâne fără specialiști din cauza salariilor mici.

De exemplu, un angajat cu 14 ani vechime, care răspunde de partea social-culturală și mai e și bibliotecar, câștigă 629 de lei, un inginer topograf, 826, un inspector sau un contabil, 1.042.

Pentru a evita eventualele acuzații, fac precizarea că aceste exemple sunt obținute de la primăriile din colegiul meu, dar cu siguranță situația poate fi generalizată.

Nici la nivelul salarizării primarilor sau a viceprimarilor nu stau lucrurile mult mai bine.

În concluzie, aș vrea să atrag atenția asupra riscurilor cu care se confruntă administrația publică locală, care pot afecta obiectivele strategice ale României, în condițiile în care decizia cea mai bună se ia la nivelul cel mai apropiat de cetățeni, iar pentru acei români care trăiesc în mediul rural, primăria este nivelul cel mai apropiat de nevoile lor.

Atât timp cât ei decid, provin și trăiesc în comunitatea respectivă, înțelegerea și prioritizarea problemelor se fac în cunoștință de cauză.

Nu se poate ca promotorii locali și funcționarii ce lucrează pentru atragerea și implementarea fondurilor europene să nu fie motivați.