Cornel Știrbeț

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

„Interesul public” am intitulat intervenția mea politică de astăzi.

S-a scurs deja o treime din numărul de zile afectate campaniilor electorale pentru europarlamentare și pentru referendum, dar se pare că, în ciuda eforturilor depuse de unele partide politice, electoratul este complet dezinteresat, ceea ce constituie un semnal extrem de grav pentru întreaga clasă politică. Locul marilor teme ale campaniilor electorale a fost luat, și în presă, și în conștiința publică, de subiecte derizorii, care fac deliciul celei mai mari părți a populației, dând naștere unor adevărate dispute între cei care vor să demonstreze, cu o uimitoare bogăție de argumente, de partea cui se află adevărul.

Topul românilor celebri, mai mult sau mai puțin potenți, în viziunea Laurei Andreșan, măiestria junei soții a lui Irinel Columbeanu, cearta divelor Mihaela Rădulescu și Andreea Marin, ca să nu mai vorbim despre misterul ce plutește în jurul dispărutei Elodia și al S.P.P.-istului din Afganistan – sunt subiecte care rețin atenția electoratului mult mai mult decât dezbaterile asupra votului uninominal, pentru care este chemat să se pronunțe la referendumul din 25 noiembrie.

Există, desigur, o vinovăție pentru această stare de lucruri, vinovăție ce nu poate aparține decât clasei politice, celor care conduc destinele României și care nu reușesc să convingă că dezbat și acționează în sensul dorit de oameni, în interesul lor, nu reușesc să impună agenda publică. Ceea ce se prezintă seamănă foarte mult cu show-ul personajelor amintite, dar sunt mult mai false, mai îndepărtate de adevăr și de viață, de aceea sunt preferate primele.

Din acest motiv cred că ar trebui să fim mult mai responsabili și preocupați de ceea ce se întâmplă cu electoratul român care este din ce în ce mai puțin interesat de politică și care dă semnale concrete că a intrat într-o stare de apatie și de indiferență din care cu greu va mai putea fi scos.

Este însă extrem de dificil să schimbăm lucrurile atâta timp cât la nivelul cel mai înalt se acționează într-o manieră deplorabilă, cu multă demagogie și lipsă de competență.

Astfel, isprava numitului Mailat, care ne-a umplut încă o dată de rușine și indignare, începe să fie exploatată politic și implicit electoral de Guvernul Tăriceanu II, care abia acum a aflat că este răspunzător de soarta tuturor românilor, indiferent unde s-ar afla aceștia, și plin de o fățarnică bunăvoință sare în apărarea celor din Italia, victime ale unui val de xenofobie.

De ce nu a acționat până acum în această direcție, ca și în cea a stopării migrației infractorilor români către Occident? Răspunsul este simplu: i-au lipsit oamenii calificați și competenți care să acționeze eficient în interes public.

Adrian Cioroianu, ministrul politic de externe, este, evident, depășit de complexitatea problemelor acestui minister delicat, este nefamiliarizat cu subtilitățile practicilor diplomatice și foarte preocupat de alte lucruri, mai puțin legate de diplomație. Pentru toate acestea și pentru multe altele, nu am încotro și trebuie să-i cer demisia, ceea ce și fac, încredințat pe deplin de justețea cererii mele.