Ovidiu Ioan Sitterli

## Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Ieri, în Comisia pentru industrii, am subliniat importanța acestui text de lege. Dar, având în vedere că acest text de lege nu vine să satisfacă cerințele sociale, în sensul în care fundațiile, asociațiile vor primi prin donații aceste bunuri, aceste bunuri nu vor duce la realizarea obiectului de activitate, și anume prestarea de servicii către persoanele nevoiașe, ci, la rândul lor, le vor vinde unui consumator final, care poate să fie orice persoană.

Iată deci că acest text de lege, generos la început, tinde să ducă actul de comerț de la supermarketuri, să-l prelungească în perioada de cele 10 zile către asociațiile și fundațiile care vor fi beneficiare ale diferitelor contracte.

Pe de altă parte, aceste contracte de donație, prevăzute în lege, nu pot fi încheiate, potrivit Codului civil, decât în forma autentică. Nu pot fi încheiate sub semnătură privată decât donațiile indirecte sau darurile manuale. Nu este cazul aici.

Și atunci, ieri, în comisie am subliniat importanța șlefuirii acestui text de lege. Și cred că este cazul să-l întoarcem înapoi la comisii, să revedem situația transferului de proprietate prin donație, astfel încât să nu putem să punem piedică prin autentificarea documentului, pentru că s-ar putea ca autentificarea documentului de donație de la agentul economic către organizația nonprofit să coste mai mult decât donezi.

S-a spus că, la un moment dat, costă mai mult distrugerea respectivelor bunuri. Dar, dacă le-o dau în scop de revânzare asociațiilor și fundațiilor, ce se întâmplă dacă ele nu le vând? Se va transfera această sarcină a costului distrugerii bunurilor respective către asociații și fundații, care, la rândul lor, nu le vor putea arunca în stradă, ci vor trebui să le distrugă.

Și atunci ne întrebăm: ce facem cu aceste bunuri dacă nu se vor vinde? Cum este legitim să prelungim actul comercial? Este moral să prelungim actul comercial de la societatea comercială către asociația nonprofit?

Nu punem o piedică prin prevederea unui contract autentic, care costă mai mult, probabil, decât bunurile care urmează să fie donate?