Maria Eugenia Barna

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Cu adresa PL-x 328/16 mai 2011 am fost sesizați pentru a discuta acest proiect foarte important.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acordarea unor înlesniri, sub forma eșalonării la plată, pentru obligațiile fiscale administrate de ANAF persoanelor fizice sau juridice de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare.

Înlesnirile sub forma eșalonării la plată se pot acorda, la cererea contribuabilului, pe o perioadă de cel mult 5 ani, iar în termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu privind eșalonarea la plată contribuabilii trebuie să constituie garanții, care pot consta în mijloace bănești, consemnate pe numele contribuabilului la dispoziția organului fiscal, fie scrisoare de garanție bancară, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea contribuabilului, încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal.

Pentru început, aș putea spune că, fără a intra într-o analiză mai profundă a acestui proiect normativ, el ar fi unul benefic.

Dar, din nefericire, nu pot să spun asta, pentru că este inaplicabil. Și, dacă vreți, în primul rând, mi-aș permite să-l întreb pe domnul secretar de stat dacă poate să ne spună câte unități economice, câți agenți economici au apelat până acum la această măsură?

Și, înainte de a primi răspunsul Domniei Sale, am să vă spun că, din discuțiile cu agenții economici din zona de unde provin, inaplicabilitatea rezidă din următoarele considerente: în primul rând, garanțiile care sunt solicitate sunt aceleași, și la același nivel, și de aceeași factură, ca pentru orice credit normal, și un agent economic care nu are bani pentru a-și putea refinanța activitatea sau pentru a-și finanța dezvoltarea activității, investițională sau de bază, ar merge la bancă exact în aceleași condiții pe care dumneavoastră le propuneți pentru plata acestor arierate.

Am văzut în expunerea de motive că volumul arieratelor fiscale executabile a crescut în anul 2009, față de 2008, cu 32%, și în anul 2010, față de 2009, cu 20%.

Evident că, din acest considerent, măsura ar fi trebuit să fie una benefică, dar, solicitându-se o garanție de 40% pentru datoria de bază, pentru dobândă de 100% plus 40%, adică 140% garanții, aceasta este inacceptabilă.

Mai mult decât atât, dobânzile solicitate pentru a fi plătite în această perioadă sunt, evident, la niște niveluri împovărătoare care fac, așa cum am spus, inacceptabilă și inaplicabilă această măsură. Făcând calcule, am constatat că acea dobândă de 0,03% înseamnă 10,95 în rată anualizată, iar dobânda de 0,04% înseamnă 14,60, aceasta în condițiile în care dobânda de referință este la 6%, iar dobânzile băncilor comerciale se învârt undeva între 8% și 11%.

Deci statul face facilități luând bani mai mulți decât în situația în care agentul economic ar merge să se împrumute la bancă.