Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·6 martie 2012
other · respins
Mircea Lubanovici
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,
În calitate de reprezentant al românilor din diaspora în Parlamentul României, care include și Statele Unite ale Americii și care constituie încă de la înființarea sa un model pentru respectarea drepturilor omului, doresc să salut semnarea la 1 martie 2012 a Protocolului privind minoritățile naționale de către reprezentanții permanenți ai României și Serbiei la Uniunea Europeană – condiție pusă de țara noastră pentru a vota acordarea statutului de candidat la Uniunea Europeană al Serbiei.
Cele mai importante prevederi ale acordului sunt ca minoritatea română să fie reprezentată în Parlamentul Republicii Serbia, așa cum și minoritatea sârbă din România este reprezentată în Camera Deputaților, chiar potrivit Constituției vechi din 1991, iar „accesul persoanelor aparținând minorității naționale române din Serbia de Est la educație, mijloace de informare, administrație publică, precum și la serviciul religios în limba maternă să fie asigurat de partea sârbă în conformitate cu prevederile legii”.
Se cuvine să amintim aici că numărul real al românilor sau vlahilor în Timoc – cum i-au intitulat sârbii pentru a diviza comunitatea română din Serbia – este între 250.000–300.000, și nu de 30.000, conform propagandei oficiale sârbe, românii fiind încă majoritari în 154 de sate și în 46 de sate cu populație mixtă, fără a se bucura însă de niciun fel de drepturi lingvistice, educaționale, culturale specifice minorităților. Aceste evidențe au fost aduse la cunoștința publicului de către Zavișa Jurj, președintele Asociației de cultură româno-vlahe „Ariadnae Filum”.
În condițiile acestea, este greu de înțeles necunoașterea realităților din Balcani de către diverși înalți oficiali europeni, cum ar fi șeful diplomației germane, domnul Guido Westerwelle, care a acuzat România că a blocat obținerea statutului de stat candidat la aderare pentru Serbia din rațiuni de „politică internă”, iar ministrul suedez de externe, domnul Carl Bildt, a acuzat și el indirect România de „lipsă de spirit european”. „Europeniștii” din Marea Britanie – care, de altfel, nu a intrat în zona euro și nu a semnat nici recentul acord privind guvernanța fiscală – au mers până acolo încât au declarat că „ar trebui să fii un naționalist din secolul al XIX-lea ca să crezi astfel de mizerii!”, că Serbia ar încălca brutal drepturile românilor din Timoc.
Personal, în calitate de secretar al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, le recomand tuturor acestor oficialități să verifice realitatea de la fața locului, așa ar putea constata manifestări cu adevărat mizerabile, dar la adresa românilor din Timoc. Astfel, ar fi „puțin uimiți” când ar trăi cu românii de acolo și s-ar pomeni cu gloanțe în ușă, așa cum s-a întâmplat în decembrie trecut cu clopotarul bisericii românești din localitatea Șpicova.
Istoria abuzurilor împotriva românilor din Timoc e veche însă, în 2003, biserica din Malainița, prima din istoria recentă unde se slujește în limba română, era aproape să fie dărâmată de naționaliștii sârbi, iar apoi, la sediul asociațiilor românești din Timoc, au fost sparte geamuri și lăsate mesaje ca „Marș afară din Serbia!”. Ulterior, pe zidurile unor case și biserici în care se adunau românii să se roage au fost inscripționate zvastici naziste...