Laurențiu Mironescu

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru,

Stimați colegi,

M-aș bucura ca vehemența domnului Iulian Iancu, președinte al Comisiei pentru industrii și servicii, să se regăsească în votul cu care PSD-ul va aprecia moțiunea depusă de deputații membri ai Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, prin care solicităm un vot de neîncredere în capacitatea și voința Guvernului de a hotărî și acționa cu responsabilitate politică și respect civic față de cetățenii României, dat fiind blocajul cu care se confruntă serviciul de termoficare publică în majoritatea localităților din țară.

Administrațiile publice locale trebuie să primească, prin lege, conform Ordonanței Guvernului nr. 36/2006, o cotă de 45% din valoarea combustibilului utilizat în centralele de termoficare, contribuție de care Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu s-a achitat în totalitate de mai bine de un an de zile. Acest lucru a condus la distorsiuni în lanț, a căror notă de plată va fi achitată, ca de obicei, de contribuabili. Astfel, administrațiile locale nu au mai putut să-și achite datoriile către furnizori, iar achiziția de stocuri pentru iarnă a devenit imposibilă. În plus, implementarea manifestului pentru energie, Hotărârea de Guvern nr. 462 din 2006, „Termoficarea 2006-2009, calitate și eficiență”, a rămas fără suport financiar din partea Guvernului.

Trebuie reamintit și subliniat că situația energetică a României nu a stat întotdeauna așa. În 2006, Guvernul PNLPD a elaborat cadrul legislativ pentru a menține prețul la energia termică livrată populației la valori suportabile, chiar în condițiile creșterii permanente a prețului la produsele petroliere și gazele naturale. Hotărârea de Guvern nr. 36/2006 a stabilit subvențiile de care beneficiază agentul termic livrat populației, 45% din prețul combustibilului utilizat în centralele de termoficare de la bugetul de stat și minim 10% din costul energiei termice livrate populației de la bugetul local. De asemenea, modificările la Ordonanța de urgență nr. 115 din 2002 au stabilit și modul prin care statul acordă ajutoare pentru încălzirea de locuințe.

Miniștrii Partidului Democrat din Guvernul Tăriceanu I au elaborat și impus Hotărârea de Guvern nr. 426/2006 – „Termoficarea 2006-2009, calitate și eficiență”, prin care administrațiilor locale li se acordau fonduri consistente, circa 4 mii de miliarde de lei vechi pentru modernizarea, reabilitarea și eficientizarea sistemului de producere și distribuție a energiei termice către populație. Strategia a dat roade, chiar și pe termen scurt. Astfel, în 2006-2007, sistemul centralizat a fost unul funcțional, iar prețul energiei termice furnizate populației a fost la un nivel suportabil, aspecte care au determinat scăderea la sub 5% a numărului restanțierilor la întreținere.

A doua jumătate a anului 2007 a adus o altă viziune asupra situației energetice a României. Guvernul Tăriceanu II, prin ministerele de resort, a blocat punerea în aplicare a Hotărârii de Guvern nr. 426/2006, blocând modernizarea și eficientizarea sistemului centralizat de termoficare, pregătindu-i și colapsul prin neplata integrală a subvenției de 45% din costul combustibililor. Astfel, în 2007, administrațiile locale au fost văduvite de circa 30% din sumele necesare, iar în 2008 a fost alocat mai puțin de jumătate din necesarul subvenției, consecința fiind că multe din administrațiile locale nu au mai beneficiat în integralitatea lor de subvenție pentru energia termică: Cluj-Napoca, Piatra-Neamț, Brașov, Arad, Galați, Mangalia, București și multe altele.