Camelia Khraibani

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea se numește „Dezbaterea «Educație pentru sănătate»”.

Săptămâna trecută, mai exact pe 26 noiembrie, s-a desfășurat la Cotroceni o dezbatere cu tema „Educație pentru sănătate”. S-a vorbit despre situația actuală din România, despre igienă și vaccinuri, despre oportunitatea prezenței disciplinei „Educație pentru sănătate” în programa școlară. Ar fi fost de dorit un comunicat mai bogat în informații cu privire la cele discutate la întrunirea de la Cotroceni. Se pare că Administrația Prezidențială nu știe sau nu vrea să comunice nici chiar atunci când are inițiative lăudabile.

În discursul său de la debutul dezbaterii, președintele Klaus Iohannis a declarat că susține prevenția ca prioritate zero a politicilor de sănătate, fiind de părere că educația în acest sens, încă de la cele mai fragede vârste, este calea către o societate mai prosperă.

Educația sanitară a fost și este pentru mine, ca medic, o preocupare profesională și a constituit o preocupare politică în ultimii ani. De altfel, în decursul acestei legislaturi, în calitate de deputat, m-am pronunțat în mai multe intervenții, prin declarații politice, întrebări sau amendamente legislative, în susținerea mai consistentă a acestui domeniu, deopotrivă medical și educațional.

Acum aș vrea să mă folosesc de prilejul acestei noi dezbateri pentru a sublinia câteva aspecte pe care le consider esențiale progresului medical și educațional pe care ni-l dorim în România.

Problema prevenției a fost un loc comun în toate dezbaterile și încercările de reformă din sănătate. E bine că a reținut-o și președintele, dar parcă de prea multe ori sub lozinca de a face prevenție s-a neglijat actul medical propriu-zis. De asemenea, sunt de acord cu sublinierea din discursul președintelui ca educația sanitară să înceapă cât se poate de timpuriu, să se facă în mod serios în școală, dar și aici trebuie adăugat faptul real că mulți copii se nasc cu probleme de sănătate care trebuie rezolvate profesional din punct de vedere medical, că în primii ani de viață se înregistrează alte cazuri de îmbolnăviri, și la această vârstă, educația revine părinților, bunicilor și tuturor celor care îngrijesc copiii în primii ani de viață. Prin urmare, nu ne putem cantona doar într-o sigură direcție dacă ne dorim o îmbunătățire reală a sistemului medical românesc. Fără a aduce în dezbatere și în politica sanitară aspectele de esență în materia actului medical, a managementului și mai ales a finanțării acestuia, problemă care în același timp ține de conținut, de starea prezentă reală de sănătate și de educație a oamenilor, nu ne vom putea bucura de progrese reale în domeniu. Doar nu facem dezbateri de dragul lor, ci pentru a înregistra rezultate pozitive, concrete. O imagine mai completă asupra acestei teme vom avea dacă, așa cum s-a promis, Administrația Prezidențială va elabora un raport în urma întâlnirii, iar dezbaterea va continua anul viitor. Vom vedea în ce format și cu ce obiective.