Ion Diniță

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați, Onorați miniștri,

Dicționarul explicativ al limbii române definește termenul de „moțiune” printr-o „hotărâre a unei adunări aprobată prin vot, prin care aceasta își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore”. Mai exact, „în

probleme de actualitate, stringente în definirea destinului unei societăți”.

În opinia Partidului Conservator, subiectul prezentat în această moțiune simplă nu este de actualitate, nu se referă la o chestiune arzătoare, atâta timp cât procedura privatizării CFR Marfă este în curs.

Este un adevăr că privatizarea CFR Marfă rămâne o prioritate a Guvernului României, iar acest proces va fi dus la bun sfârșit cu succes.

Procedura de reluare a privatizării acestui obiectiv de maximă importanță pentru economia națională este deja în derulare, cu acordul Fondului Monetar Internațional. Practic, nu se poate vorbi despre niciun fel de eșec în acest moment. Dimpotrivă, Guvernul a reluat procedura de privatizare, un proces complex care presupune o serie de proceduri, nu doar obținerea banilor de către statul român. Vorbim despre anumite etape obligatorii, creionarea unei strategii potrivite, despre un calendar cu termene și obiective precise, despre o serie de întrevederi cu factori implicați în această procedură, implicit angajarea unui nou consultant de proiect.

Semnatarii moțiunii pe care o analizăm astăzi ar fi vrut probabil ca privatizarea CFR Marfă să se facă pe genunchi, să meargă totul ca pe roate, să primim banii și să nu avem nicio garanție ulterioară a acestui moment, respectiv că miile de angajați vor avea certitudinea păstrării locurilor de muncă.

În bunul stil dâmbovițean, opoziția actuală se dovedește campioana politicii arătatului cu degetul. Din păcate, textul pe care trebuie să-l analizăm și să-l votăm nu constituie un document serios de dezbatere parlamentară.

Moțiunea este pigmentată cu aserțiuni care n-au nimic în comun cu subiectul privatizării CFR Marfă, cu anumite aluzii personale la membrii Guvernului. O înșiruire de întâmplări care nu explică pe fond dacă tema discutată a constituit cu adevărat un eșec.

Faptul că guvernanții au dat dovadă de precauție este o bilă albă pentru oamenii din sistemul feroviar, un domeniu de siguranță națională care nu se pretează la a fi tratat cu ușurință și lejeritate.

În realitate, semnatarii moțiunii vorbesc în această moțiune despre propria lor neputință. Cei care au elaborat acest document parlamentar dau dovadă de amnezie și ipocrizie politică. Au uitat semnatarii democrat-liberali ai moțiunii simple că au avut destinele acestei țări în propriile mâini timp de aproape zece ani? Au uitat urmașii lui Emil Boc din aceste scaune parlamentare că au condus cu rezultate dintre cele mai slabe privatizările din România? Au uitat sau se prefac că au uitat? Haideți să fim serioși, domnilor!