Vass Levente

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are ca subiect „Inechitatea existentă între văduvele de război și văduvele de veteran de război în acordarea drepturilor aferente asigurării de sănătate”.

Conform legislației în vigoare, văduvele de război, respectiv văduvele veteranilor de război se legitimează cu același tip de document: legitimația de „veteran de război”.

Ministerul Apărării Naționale eliberează și în prezent aceeași legitimație de veteran de război, atât pentru văduvele de război, cât și pentru văduvele de veteran de război. Însă, din punctul de vedere al asigurărilor sociale de sănătate, aceste persoane se încadrează în categorii diferite.

În cazul prezentării la consultații sau cu scopul de a beneficia de indemnizație și de medicamente compensate, văduvele de război au dreptul la compensare 100%, iar văduvele de veteran de război mai puțin.

Medicul de familie nu este și nici nu trebuie să fie organul competent de a departaja și de a explica acestor cetățeni respectabili faptul că legitimația lor de veteran de război nu are aceeași valoare, din punctul de vedere al beneficiilor și al drepturilor.

Chiar și în aceste condiții, consider că văduvele de veteran de război trebuie să beneficieze de aceleași drepturi privind serviciile medicale ca și văduvele de război.

Mă întreb: oare, din punctul de vedere al omeniei, am putea stabili noi, nepoții lor, care a fost fapta mai măreață: să ai un soț decedat pe front sau un soț care a supraviețuit, dar a avut nevoie tot restul vieții de îngrijirile unei soții? Sunt ferm convins că amândouă au fost fapte care merită respectul și recunoștința noastră.

Luând în calcul cele expuse mai sus, îmi exprim dezacordul față de voința caselor județene de asigurări de sănătate să amendeze și să colecteze retroactiv contravaloarea rețetelor eliberate de medicii de familie, în condiția existenței acestor legitimații la purtător.

Prevederile Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, reglementate în art. 16 lit. j), nu pot fi un argument sustenabil în aceste condiții, iar omisiunea legiuitorului de a legifera sau de a administra coerent ar putea fi corectată prin două modalități: prin schimbarea legitimațiilor eliberate pentru aceste persoane respectabile și în vârstă; sau prin emiterea unei ordonanțe de urgență în care se includ, în articolul sus-amintit, și văduvele de veteran de război, în care se prevede și introducerea unei amnistii fiscale retroactive pentru rețetele eliberate în ultimii trei ani de către medicii de familie categoriei „văduvă de veteran de război”.

Având în vedere numărul tot mai scăzut al văduvelor de război și al văduvelor de veterani de război, dar și cu gândul la celebrarea Centenarului Marii Uniri, consider că emiterea unei ordonanțe de urgență a Guvernului în acest sens ar fi oportună și salutară.