Gheorghe Viorel Dumitrescu

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică este intitulată „Reversul progresului sau etica libertății”.

Odată cu Revoluția din Decembrie 1989 s-a deschis o nouă pagină în istoria noastră și odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, s-au lărgit posibilitățile cetățenilor români de a călători, de a studia în străinătate, de a-și desăvârși pregătirea profesională sau de a munci. Prin câștigarea acestei libertăți de mișcare ne putem satisface, astfel, o serie de nevoi care, toate, întruchipează forme de manifestare a ceea ce se cheamă „bine moral”. În numele acestui bine moral și țările gazdă își dau concursul ca cetățenii români să poată beneficia de ceea ce li se poate oferi la un moment dat, în funcție de necesitățile lor, în condițiile impuse, bineînțeles, de legislația fiecărui stat și cu respectarea ei de către cetățenii români. „Binele este în fiecare țară și în orice clipă ceea ce conștiințele colective judecă a fi bun, și ideea de bine implicată în aceste judecăți este un fapt social.”, spunea filozoful francez Bayet în „L’idée de bien”. Toate acestea derivă din necesitatea conviețuirii sociale a oamenilor, din relațiile interumane.

Din nefericire, odată cu câștigarea libertății de mișcare s-au infiltrat în țări europene anumiți cetățeni români certați cu legea, care au profitat, practic, de această libertate pentru a-și satisface nevoile materiale prin fărădelegi: furturi, tâlhării, escrocherii, trafic de persoane, viol și crimă.

Țări ca Italia, Spania sau Franța au avut pană acum, se pare, cel mai mult de suferit, și aceasta pentru că au fost mai permisive cu cetățenii români, apropiați ca limbă și tradiții.

În Italia, spre exemplu, în anul 2007, din cele peste 3.500 de infracțiuni săvârșite pe teritoriul său de către cetățeni străini peste 2.000 de infracțiuni au fost săvârșite de cetățeni români.

Îngrijorător nu este doar numărul lor, ci și gravitatea unora dintre acestea, omoruri sau violuri, tâlhării, urmate de moartea victimei, cazul cel mai recent fiind ilustrat de fapta săvârșită de țiganul Mailat Romulus. Și pentru acest individ, ca și pentru alți cetățeni români, îndeosebi țigani, noțiunile de libertate și democrație au fost fals înțelese, și prin faptele lor săvârșite pe teritoriul altor țări au provocat nemulțumire, dezgust, spaimă și oprobriu din partea opiniei publice și a autorităților. Aceștia și-au făcut țara de rușine în condițiile în care alți concetățeni de-ai noștri își pun viața în pericol în misiunile din Irak și din Afganistan, cad victime atacurilor teroriste – ca în Spania, la Madrid –, muncesc pentru a oferi o viață mai bună familiilor și copiilor rămași acasă.

Asupra unor asemenea indivizi trebuie exercitată nu doar constrângerea prin pedepse penale, pentru că acestea intervin când deja răul s-a consumat, ci și constrângerea realizată prin prevenție, pentru evitarea unor asemenea situații defavorabile imaginii României.