Mihaela Popa

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Bineînțeles că nu voi citi întreaga declarație – intitulată „Sprijinirea investițiilor pentru Penitenciarul Iași” –, vreau doar să trag un semnal în ceea ce privește integrarea femeilor aflate în detenție.

În temeiul convențiilor internaționale și europene, orice persoană aflată în detenție trebuie tratată respectând drepturile omului, iar condițiile de detenție trebuie să fie conforme principiilor de demnitate umană, de nediscriminare și de respectare a vieții private și de familie.

În acest sens, conform directivelor Uniunii Europene, statele membre trebuie să mărească numărul centrelor de detenție pentru femei și să ia măsuri pentru o mai bună repartizare teritorială a acestora, pentru a facilita menținerea legăturilor familiale ale femeilor deținute și pentru a le da posibilitatea de a participa la ceremonii religioase sau alte acțiuni. Nu numai că nu avem o legislație mobilă care să permită detenția alternativă pentru mamele ai căror copii sunt în centre de plasament, dar nu avem nici condiții.

Iată, vreau să atrag atenția că la Penitenciarul Iași nu există condiții pentru a desfășura programe de reintegrare a femeilor în societate. Femeile nu au posibilitatea nici să muncească, nici să studieze, ceea ce este foarte grav pentru o politică pe care ne-o dorim de reintegrare pe piața muncii și în societate a acestor persoane.

La Penitenciarul Iași a fost demarat încă din 1995 un proiect de investiție pentru un pavilion multifuncțional, un proiect de 6 milioane RON, care nici până astăzi nu s-a finalizat, un proiect care ar pune la dispoziție spații pentru activități productive, unde deținutele pot munci în folosul unor firme, spații acordate vizitelor pentru femeile deținute și pentru a se putea întâlni cu copiii lor.

Pavilionul detenție pentru femei, având prevăzută o capacitate pentru cazare de 200 de locuri, ar putea oferi și posibilitatea de cazare pentru toate femeile deținute din Moldova.

În prezent, există 130 de deținute femei în penitenciarele din Moldova, restul fiind cazate doar în Ploiești, lucru ce îngreunează vizitarea acestora de către copiii sau părinții multora dintre ele.

Consider că se impune finanțarea acestei investiții, inclusiv prin suport financiar de la autoritățile centrale, pentru o mai bună reintegrare a persoanelor aflate în detenție într-o societate pe care ne-o dorim inclusivă nu numai pe hârtie, să demonstrăm să suntem, într-adevăr, o țară în Uniunea Europeană. _(Aplauze.) (Textul integral al declarației politice se află la paginile 30—31.)_