Viorica Georgeta Pompilia Moisuc

## Mulțumesc.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Aș dori să vorbesc în declarația mea politică despre dezastrul instituției doctoratului în România, în conformitate cu prevederile reformei învățământului care nu se mai termină de 20 de ani.

Am avut la sfârșitul săptămânii trecute examen de admitere la doctorat. Specialitatea în care eu am dreptul să conduc doctorate este Istoria contemporană a României și, prin extensie, Relații internaționale și Istoria diplomației.

Doctoratul, prin formularea lui, este o consacrare, nu-i așa, a unui specialist sub îndrumarea altui specialist, a unei personalități recunoscute pe plan național și internațional. Așa a fost, pentru că astăzi doctoratul nu este altceva decât obținerea unei diplome oarecare pe care o pui în ramă alături de alte diplome oarecare.

Doctoratul actual se reduce la un sistem care e preluat după modelul Bologna, sau este impus de acesta, preluat în mod cu totul și cu totul neproductiv, astfel încât s-a ajuns la o formalitate.

Doctoratul se caracterizează prin formalism, printr-o birocrație excesivă, iar cei înscriși vin la doctorat pentru a obține, cum spuneam, o diplomă.

În primul an de doctorat se fac tot felul de cursuri, în așa-zisa școală doctorală, cursurile nu sunt adaptate specialității pentru care doctorandul s-a înscris la această școală doctorală. El trebuie să facă un proiect, înainte se numea referat. Ce să proiecteze? Ce înseamnă un proiect în istorie, de exemplu, sau în științe sociale? Nu are niciun sens.

În al doilea an cel înscris la doctorat face un raport. Ce să raporteze? Iarăși, nu are niciun sens în ceea ce ne privește pe noi. La școala doctorală unde se țin cursuri doctoranzii nu vin. De ce nu vin? Pentru că sunt răspândiți în toată țara și nu au cum să vină acolo, cursurile se țin sau nu se țin, mai mult nu se țin decât se țin.

În al treilea an doctoranzii fac teza de doctorat. O teză de doctorat presupune cercetare, în primul rând, indiferent unde, în arhive, în biblioteci. O cercetare foarte serioasă și aprofundată presupune, în primul rând, să aduci ceva nou, o contribuție personală, să duci cercetarea cu un pas înainte în domeniul pe care ți l-ai ales.

Nu se poate, pentru că într-un an de zile nu se poate face și cercetare, și serviciu, și altfel de obligații.

Mai mult decât atât, se face redactarea lucrării. Această redactare trebuie discutată cu conducătorul de doctorat. Când și cum? Ei bine, lucrul cu conducătorul de doctorat nu poate să aibă loc, pentru că acesta nu are condiții să realizeze acest lucru.

Prin urmare, doctoratul a căzut în derizoriu.

Vreau să vă spun că este un proces care s-a început cu domnul Andrei Marga, profesorul, rectorul Andrei Marga, și se duce mai departe, într-o veselie, sub comanda, sub conducerea domnului ministru Cristian Adomiței, care nu știu ce fel de grad didactic are, nu știu dacă are doctorat, nu știu dacă știe cam cu ce se mănâncă doctoratul sau ce este un doctorat și așa mai departe.