Camelia Gavrilă

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la minoritățile naționale – diversitate și complexitate umană prin cultură, istorie, limbă și valori specifice. Este o declarație care ține și de contextul unor situații politice și sociale recente, legate de respectarea drepturilor minorităților, inclusiv ale minorităților românilor aflați în alte contexte. Iar această declarație este o pledoarie pentru acceptarea diversității, pentru toleranță și deschidere multiculturală, într-o lume modernă, în care etnii, rase, religii, mentalități trebuie să coexiste în spații comune, să se respecte reciproc, să-și recunoască valoarea, specificitatea, dreptul la manifestare.

Din perspectivă antropologică, ființa umană este unică în esența sa, fiecare individ este practic un univers în sine, interesant, bogat în sensuri, irepetabil. De aici și conceptul de unitate în diversitate, de unitate a speciei umane, dar și diversitate a manifestărilor, de construcție mozaicată în care trăim, dar în care nu au lipsit, de-a lungul timpurilor, ciocnirile între civilizații, între patternuri culturale, intoleranța etnică, ceea ce ne-am dori ca în acest context de secol XXI să nu se mai repete.

Trebuie să conștientizăm faptul că, din 195 de state, 193 sunt membre ale Organizației Națiunilor Unite și în general nu există o suprapunere între structura etnică și granițele teritoriale ale statului. De aici coexistența culturală, religioasă, etnică, lingvistică.

Dacă în România, un stat cu importante minorități – ne referim la 11%, conform recensământului din 2011, din cele aproape 20 de milioane de locuitori, foarte mulți maghiari, romi, ucraineni, germani, există un pachet legislativ important, există o susținere și o deschidere, în programul de guvernare sunt precizate foarte clar politici față de minorități, respectul pentru identitatea etnică, culturală, religioasă,

lingvistică, pentru combaterea discriminării, respectul pentru multiculturalitate, pe de altă parte, ne dorim ca și pentru românii aflați în alte contexte teritoriale, statale să existe sprijin în aceeași măsură. Nu dorim și nu pretindem decât un tratament egal, în context european, în context modern, iar evenimentele legate de modificările aduse Legii educației de Rada Supremă a Ucrainei ne îngrijorează. E motivul pentru care apreciem și demersurile Guvernului, ale Parlamentului, demersurile prezidențiale, declarațiile în acest sens, cu speranța că vom reuși, împreună, și delegația din care fac parte, prin convingere, prin dialog, să conducem la finalizarea cu succes a întâlnirilor bilaterale și la realizarea unor necesare modificări de politică educațională și culturală, invocate deja, în spiritul valorilor europene actuale și al unor experiențe pozitive pe care le avem în proiectele și în relațiile comune.

De fapt, pornind de la situația concretă din Ucraina, de la pledoaria pentru românii care trăiesc acolo, e important să medităm asupra raportului dintre minoritate și majoritate și asupra importanței și transferului valoric de limbă, cultură, tradiții, mentalități, cu plusvaloare adăugată.