Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 aprilie 2018
other
Camelia Gavrilă
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,
Să îndreptăm privirea și spre partea frumoasă a educației, spre rezultate și competențe, ilustrate prin olimpiadele școlare, concursurile școlare ce se desfășoară în aceste momente, anual, cu o anumită periodicitate, și care sunt semnul unei explorări culturale, forme de cunoaștere și, în același timp, semn al valorii școlii românești.
Aceasta este declarația mea politică prin care atrag atenția asupra faptului că vocația unei școli de succes înseamnă să facă din educație un demers spiritual superior, orientat spre excelență, spre modelarea ființei umane în spiritul valorilor intelectuale, morale, estetice, culturale.
Sigur că olimpiadele înseamnă stimularea creativității, a dorinței de studiu, a pasiunii pentru un anumit domeniu, înseamnă abordare intraspecialitate, dar și transcurriculară, interdisciplinară, presupun valori culturale, etice fundamentale.
Și interesant este că ar trebui să vedem într-o simetrie modul în care pe agenda publică se regăsesc subiecte menționate și de colegi anterior în declarațiile politice legate de abandon școlar, de promovabilitate, de examene naționale și pregătirea pentru aceste examene naționale, dar pe de altă parte trebuie să se regăsească și aceste semnale ale valorii, ale reușitelor din școala românească, ilustrate prin olimpiade, prin concursuri, prin competiții. Pentru că noi formăm elevii și absolvenții de mâine pentru o societate competițională, pentru o lume în care cunoașterea, dezvoltarea, evoluția, adaptabilitatea sunt repere importante.
Alături de olimpiadele, la modul general, pe care le semnalez ca profesor, ca președinte al Comisiei pentru învățământ, trebuie să subliniem că Guvernul, Partidul Social Democrat investesc semnificativ în centrele de excelență, în bursele de merit olimpic internațional, în forme de recompensare prin premii, diplome, tabere, prin cercuri de un anumit nivel intelectual, vocațional, ce se organizează în școli. Pe de altă parte, în această pleiadă de olimpiade, aș remarca importanța Olimpiadei pentru Limba și literatura română, susținută de elevi care studiază în limba minorităților.
Și din nou semnalez o simetrie extrem de importantă. Așa cum există olimpiade pentru limbile materne – și îl salut pe domnul Zisopol, distins reprezentant al comunității grecești –, olimpiade importante, prin care apartenența la o minoritate, la o cultură, la o anumită limbă, toate acestea sunt susținute și prin participarea la asemenea competiții, în mod simetric, este firesc să organizăm și olimpiadele pentru minorități de limbă română, pentru cei care studiază în secții sau școli cu predare în limba respectivă. E o întoarcere spre nevoia de corectitudine, de expresivitate, de folosire adecvată a limbii naționale în comunicare, în spațiul public și mediatic, obligație morală de prețuire și folosire a cuvântului cu măsură, cu sensibilitate, cu proprietatea termenilor și, în același timp, o posibilitate de a ne întoarce și spre, știu eu, parfumul arhaic al substratului dacic, spre muzicalitatea și clasicitatea limbii latine, care este stratul limbii române, spre influențele maghiare, grecești, turcești pe care le regăsim în istoricul limbii noastre și spre relația între cultură, civilizație, spațiul de apartenență, limba pe care o vorbim.