Valerian Vreme

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Două drame petrecute în ultimele săptămâni în colegiul pe care îl reprezint m-au determinat să vin astăzi în fața dumneavoastră.

Un bărbat de 40 de ani a murit în fața Fiscului din Onești, acum câteva zile. Și-a dat pur și simplu foc, pentru că nu a mai suportat povara datoriilor pe care le avea de plătit către stat.

Cu aproape o lună în urmă, un alt oneștean, tot om tânăr, a sfârșit într-un ștreang, după ce a realizat că este în imposibilitatea de a mai da banii pentru întreținerea apartamentului.

Două destine, cu tot ce presupun aceste gesturi disperate: durerea familiilor, copii rămași fără părinți.

Am venit în fața dumneavoastră să trag un semnal de alarmă.

Avem, doamnelor și domnilor colegi, responsabilități față de multe aspecte ce se petrec astăzi în societatea românească. Nu putem trece mai departe, cu ochii închiși, ca și cum astfel de drame au loc în alte timpuri, nu în aceste vremuri în care noi suntem parlamentari ai statului român.

Trăiesc tot mai mult senzația că toată grija actualilor guvernanți, toată grija noastră, atunci când votăm o lege sau alta, se îndreaptă doar spre cei defavorizați. De oamenii normali, de oamenii activi, de cei care ar trebui să dezvolte societatea noastră, de cei care ar trebui să ducă un trai decent în baza muncii lor nu se mai preocupă nimeni.

Sunt cu atât mai îngrijorat cu cât astfel de evenimente au loc într-un oraș cunoscut, Onești, județul Bacău, până acum câțiva ani un pol de susținere a economiei românești, un oraș în care a funcționat o rafinărie, un combinat de cauciuc sintetic, singurul, de altfel, din țară, și o performantă companie chimică. Pe unele s-a pus lacătul, altele sunt într-un regres pe care nu-l justifică nici măcar criza economică mondială sau lipsa piețelor de desfacere, iar ceea ce se întâmplă la mine în colegiu poate fi multiplicat, din păcate, în foarte multe alte locuri din țară. Este suficient să mă uit în Bacău, unde pe locul unei fabrici de încălțăminte care exporta în toată lumea funcționează astăzi un mall, pe locul unei fabrici de postav, deschisă înainte de Primul Război Mondial, s-a ridicat un alt mall, iar cea mai veche fabrică de hârtie din țară a fost transformată într-un teren viran.

Cred că suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă și pentru faptul că avem oameni activi care ajung să-și dea foc, asupriți de poveri fiscale. Cred că avem datoria, obligația de a cere guvernanților să prezinte măsuri ferme și coerente, pe termen scurt și mediu, de susținere a economiei românești, de ajutor pentru o economie reală, sănătoasă, cea care aduce plusvaloare unei societăți și bunăstarea oamenilor. Acesta este un proiect care ar trebui să-i preocupe pe toți, dar măcar dreapta românească ar trebui să se adune în jurul acestui proiect, până nu ne vor pleca toți specialiștii din țară, în căutarea unui trai minim decent.