Florin Mihail Secară

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Stimați colegi, „Insolvența salvează impotența”.

Zilele trecute, Victor Ponta a demonstrat pentru a nu știu câta oară că prezența sa la televizor este mai importantă decât guvernarea țării. Însoțit, de dimineața până seara, de alaiul de camere de luat vederi, cele mai multe dintre ele înmuiate adânc cu degetele în borcanul banilor publici, Victor Ponta caută teme false de știri pentru a-și masca impotența în guvernare, minciunile și apucăturile despotice.

Impotența în guvernare se traduce prin măsurile antieconomice promovate cu aplomb zi de zi, care au făcut economia să se târască la o neconvingătoare creștere economică de 1,5% din PIB și la un șomaj mai mare decât cel din plină criză economică.

Impotența în guvernare se mai reflectă și în zecile de biruri, visate noaptea și aplicate ziua, cu mâna unui fals ministru liberal de finanțe. Rezultatul? Venituri bugetare mai mici cu 7,4 miliarde de lei, numai după primele luni ale anului.

Despre minciună, ce să mai spunem. Cine își mai poate permite riscul de a crede minciunile lui Victor Ponta? Minte în Guvern, minte la televizor, minte în Parlament, minte în întâlnirile oficiale pe care le are. Minciuna este stilul lui de viață. Și nu pot să fac aceste afirmații fără să dau și câteva exemple de minciuni sfruntate făcute numai în câteva zile. A mințit în legătură cu scrisoarea de intenție trimisă și aprobată de FMI, privind noile taxe aplicate persoanelor fizice autorizate, a mințit în legătură cu imixtiunile sale în independența procurorilor de la DNA și s-a făcut de râs atunci când oficialii francezi i-au arătat obrazul în legătură cu aderarea României la Spațiul Schengen.

În legătură cu apucăturile despotice, nu trebuie să ne chinuim prea mult să observăm că, deși se autointitulase „micul Titulescu”, Ponta nu a reuși să devină decât „micul Ceaușescu”.

Nici măcar Ion Iliescu nu a avut curajul să sară la beregata procurorilor pentru a-și apăra colegii de partid penali, așa cum mizerabil i-a dat Ponta papucii lui Papici.

Nici măcar Adrian Năstase nu a avut neobrăzarea să spună: „Să-mi plătiți taxele! Mie, Victor Ponta!”

Da, Ponta se identifică cu statul și, așa cum scria într-una dintre cărțile sale originale, vrea să scrie pe clădirea Guvernului „l’état c’est moi!”.

Apucăturile despotice l-au dat de gol săptămâna trecută, atunci când, sub pretextul că nu are bani la buget, a început prigoana împotriva mass-mediei aflate în dificultate. Nu este numai cazul Realitatea Tv, ci și a zeci de posturi locale, care oricum stau să moară, fără să le mai amenințe suplimentar Victor Ponta că le desființează.

Codul insolvenței, care ar trebui să fie instrumentul salvgardării companiilor aflate în dificultate, a fost transformat de Victor Ponta în instrument de represiune la tot ce mai mișcă în economia României: companii care nu „cotizează la buzunarul USL”, presa care critică mizeriile actului de guvernare, investitori care n-au trecut pe la sediul de partid ca să „mulțumească” înaltei conduceri.