Ciprian Minodor Dobre

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Stimate colege și stimați colegi,

Îmi pare rău că distinsul coleg, domnul senator György Frunda, nu va mai auzi ceea ce voi spune.

A, sunteți aici.

Înainte de a încerca să-i dau o replică ce ține de părerea mea ca jurist în materie de asumare a răspunderii, am să-i spun domnului deputat Nicolicea că diferența dintre procedură și dezbatere este diferența dintre drept material și drept de procedură.

Trecând însă la argumentul legat de asumarea răspunderii, vă citez din Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009 a Curții Constituționale, și este de fapt concluzia acestei hotărâri. Aceasta spune în felul următor: „În concluzie, pentru a nu fi catalogată drept o procedură de nesocotire a rațiunilor ce au stat la baza edictării dispozițiilor art. 114 din Constituție, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum și în orice condiții, deoarece această modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept, o excepție.”

Așadar, avem de-a face cu o înfrângere a procedurii de drept comun, de legiferare de către statul român, prin opțiunea Guvernului de a-și angaja răspunderea, însă o astfel de posibilitate este o excepție, și nu o discreție, adică nu la discreția Guvernului.

Acum voi veni și voi spune de ce cred eu – aici vreau să fac o subliniere, ca să fie foarte clar – că nu vorbim despre o suspendare a dezbaterilor ca urmare a sesizării Curții Constituționale. Acest lucru nu știu cine l-a spus, nu-mi aparține, ci vorbesc despre o chestiune ce ține de excepție. Cine se manifestă în excepție urmează cursul excepției. Pe cale de consecință, dacă Guvernul alege excepția, trebuie să-i suporte și rigorile.

Din acest punct de vedere, voi veni și voi spune că suspendarea unui proces aflat în procedură jurisdicțională nu are nicio legătură cu sesizarea făcută la Curtea Constituțională în legătură cu crearea unui dezechilibru între puterile statului, și aici voi face o paranteză: de aceea cred că privind atribuțiile de control al constituționalității, mai devreme sau mai târziu va trebui să convenim – și spun să convenim, și nu să impunem unul altuia, ca forță politică – acordarea către Curtea Constituțională a soluționării conflictelor dintre puteri și o casație de constituționalitate pe care să o dăm, într-adevăr, instanței de judecată, puterii judecătorești.

Voi veni și voi spune că nu este vorba despre o suspendare, ci este vorba despre o oportunitate. Când vorbim de excepție, domnule prim-ministru, și anume de angajarea răspunderii Guvernului pe o lege a educației ce urmează să intre în vigoare abia la 15 septembrie 2011, când începe un nou an școlar – dacă nu va începe ca anul acesta, pe data de 13 septembrie –, nu există rațiunea constituțională de a înfrânge etapele procesului legislativ. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a României.