Varujan Pambuccian

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru,

## Stimați colegi,

Încep să cred că în toate chestiunile care țin de depresia economică, pentru că, de fapt, acesta este subiectul fundamental al moțiunii, indiferent de câtă politică s-a făcut în jurul lui, o să ajung să am un discurs aproape standard, pentru că și economia funcționează mai departe, așa cum, din păcate, este predictibil, și felul în care reacționăm continuă să fie același, așa că mi-aș dori să nu fie predictibil.

Sigur, noi avem un principiu pe care îl știți toți, dintotdeauna: nu votăm moțiuni de cenzură. Mai avem și un cuvânt pe care l-am dat și pe care îl ținem, vă vom sprijini până la capăt și nu votăm moțiuni de cenzură cu atât mai mult într-o perioadă de depresie economică, pentru că asta ne-ar mai lipsi, să adăugăm la depresia economică și o perioadă de instabilitate politică, cu toate că ar sta în firea noastră să facem și lucrul acesta. Dar asta nu mă oprește, domnule prim-ministru, să spun – și să spun lucrul acesta nu de pe băncile opoziției, ci ca un aliat – că drumul pe care mergem este greșit și că drumul greșit pe care mergem îl facem nici măcar apăsând pe frână, ci pe accelerator. Noi apăsăm pe accelerație într-un moment în care poate că ar fi mai bine să dezbatem mai mult măsurile pe care le luăm, chiar dacă realitatea din jurul nostru se schimbă foarte repede.

Nu e nimeni din această sală de vină pentru situația economică în care este planeta Pământ în momentul de față. Acesta este un lucru cert. Poate că nici din generația actuală de politicieni nu e nimeni de vină. Poate că cei 70 de ani de lipsă totală de capitalism pe planeta Pământ a trebuit, într-un fel s-au altul, să-și spună cuvântul într-o economie care funcționează de 70 de ani, de când Roosevelt a luat o decizie foarte populară, foarte bine privită, care l-a făcut un erou al Statelor Unite, dar care, pe termen lung, a însemnat ce trăim noi acum. Poate că acești 70 de ani de socialism se apropie de sfârșit urât, dar asta nu înseamnă că trebuie să accelerăm efectele unui asemenea sfârșit în România.

Nu cred – și deja lucrurile astea nu mai au nicio legătură cu vreo alegere din anul acesta –, nu cred că ceea ce facem în clipa de față cu impozitul forfetar va duce la ceva bun. Dimpotrivă. Dimpotrivă, și nu pe termen mediu, ci pe termen scurt. Deja cred că în trei luni lucrurile acestea vor fi mai mult decât evidente. Și spun lucrul acesta de trei luni încoace.

Ceea ce speram să se întâmple era o perioadă de relaxare fiscală în care economia să poată, în lipsa unei cereri, în lipsa cash-ului operațional, în toate lipsurile în care

se zbate acum, să nu fie și mai mult chinuită de faptul că statul este îngrijorat că nu mai poate să-și mai asigure plățile pe care le are de făcut în mod normal.

Panica nu e bună. Panica de orice fel, oricât de grea ar fi situația, nu duce decât la înrăutățirea ei. Măsurile de genul acesta, care, aparent, rezolvă problemele până mâine, poimâine, dar de răspoimâine le înrăutățesc, nu au cum să ducă la ceva bun, pentru că răspoimâine e aproape, mult mai aproape decât credem.