Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colege, Dragi colegi,

Mărțișorul este sărbătoarea care vestește venirea primăverii, bucuria de a trăi, de a dărui, speranța unui nou început.

La nivel internațional, 1 martie este Ziua internațională „Zero discriminare”, o nouă ocazie să ne amintim că nu toate persoanele au parte de o viață demnă, că nu beneficiază de același respect și libertăți la care au dreptul.

Conform Constituției, tratatelor europene și internaționale la care România este semnatară, toate persoanele se nasc libere și au dreptul să fie tratate ca atare, indiferent de rasă, etnie, sex, religie, opinie politică sau orice alt criteriu.

Cu toate acestea, un procent impresionant de români, 75% dintre ei, consideră că au fost discriminați la locul de muncă, în educație, sănătate și altele. Doar 29% dintre aceștia știu ce drepturi au și cum ar trebui să procedeze din punct de vedere legal în astfel de situații.

Mai mult, doi din trei cetățeni români consideră că discriminarea reprezintă o problemă actuală, una la care Parlamentul, ca for legislativ într-un stat democratic, ar trebui să aibă un răspuns.

Când o persoană este discriminată, impactul negativ nu se răsfrânge doar asupra acelei persoane, ci asupra întregii comunități. O acțiune eficientă împotriva discriminării începe, logic, cu educația. În sistemul educațional din România, discriminarea este înrădăcinată în modul de funcționare, în programă și în manualele școlare.

În țara noastră, unul din trei copii a fost umilit în fața colegilor. Fenomenul de _bullying_ afectează în special băieții între 9 și 12 ani, iar hărțuirea sexuală își face loc în viața fetițelor chiar de pe băncile școlii primare.

Discriminarea la școală afectează și membrii comunității rome, copiii cu dizabilități, cu tulburări din spectrul autist și seropozitivi, copiii de altă confesiune sau altă orientare sexuală.

Perpetuarea discriminării are efecte negative asupra copiilor și a familiilor acestora, plus costuri suplimentare pentru bugetele locale și de stat.

De aceea, avem nevoie de un sistem educațional incluziv, care să sprijine fiecare copil și să promoveze diversitatea și egalitatea de șanse.

O societate în care un copil învață că este normal să fii discriminat sau să discriminezi nu este una europeană, democratică și aceste lucruri nu pot aduce bunăstarea societății.

Dragi colege,

Dragi colegi,

Prin activitatea noastră parlamentară, putem face pașii necesari pentru a ajunge la dezideratul „Zero discriminare”. Avem datoria să respectăm drepturile fundamentale ale tuturor românilor și să le oferim tuturor cetățenilor pe care îi reprezentăm posibilitatea de a contribui la un viitor mai bun pentru noi toți.

Aceasta este speranța pe care o am astăzi, de 1 martie. Vă mulțumesc.