Laurențiu Țigăeru-Roșca

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Aș vrea astăzi să fac o declarație politică despre asociere, ca o soluție de revitalizare a unor ramuri ale economiei naționale.

Pornind de la definiția asocierii, care înseamnă să te unești sau să te grupezi pentru atingerea unui scop comun, vin și vă spun că, în zilele de astăzi, când lucrurile au devenit foarte complicate pe plan economic și chiar și politic, asocierea este una dintre soluțiile la care trebuie să ne aplecăm.

Șansele capitalului autohton în condițiile globalizării sunt destul de mici și de aceea susțin că asocierea este una dintre soluțiile care ne trebuie. Singura șansă este asocierea firmelor românești din diverse sectoare și domenii pentru a înfrunta pe cât se poate forța financiară și forța pieței capitalului străin.

În contextul globalizării și al crizei economice, potențialul capitalului autohton devine din ce în ce mai redus.

Haideți să vedem întâi unde este România. România, astăzi, se află, conform studiilor IRS, se află undeva la 4% ca dorință de asociere, ceea ce este foarte puțin. De aceea avem o explicație foarte clară a locului unde se află România din punctul de vedere al asocierilor după 23 de ani de capitalism.

Aș vrea să discut astăzi doar despre două ramuri economice, care, în viziunea mea, în urma asocierii ar avea foarte mult de câștigat.

Prima ramură ar fi agricultura. Astăzi, ne confruntăm în agricultură cu agricultori izolați, care se simt neputincioși în fața confruntărilor cu mediul economic. Aici riscăm ca, în situația în care aceștia nu se asociază, să nu aibă performanțe și, în acel moment, ei probabil că vor renunța la terenurile pe care le lucrează și, în acel moment, vor rămâne breșe și oportunități pentru cei care au capital să le cumpere aceste terenuri.

Un alt sector important este sectorul construcțiilor. În sectorul construcțiilor iarăși ne confruntăm aproape cu aceeași situație. Firmele românești nu sunt capitalizate suficient și, în acest mod, pierd teren în fața firmelor foarte capitalizate care vin din Comunitatea Europeană, și nu numai.

De aceea, aș avea câteva concluzii pe care aș vrea să le trag în fața dumneavoastră, și anume: firmele românești trebuie să caute forme de asociere; autoritățile locale, noi, ca autorități centrale, trebuie să sprijinim aceste forme de asociere. Pentru acest lucru este nevoie de o gândire legislativă, și nu numai, ca să reușim să stimulăm aceste forme de asociere.

O a doua concluzie este că nu putem interzice cumpărarea terenurilor de către cei cu capital străin. În schimb, putem încuraja producătorii agricoli să se asocieze, și acesta este un lucru pe care eu îl cred foarte important.

În încheiere, aș vrea să vă spun că, cel puțin eu, în colegiul meu, voi avea, în următoarea perioadă, întâlniri cu producătorii agricoli în care voi încerca să îi conving de faptul că este o variantă foarte bună forma de asociere.