Laurențiu Țigăeru-Roșca

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Astăzi am o declarație politică referitoare la privatizarea Poștei Române. Mi se pare soluția cea mai bună. Pentru început aș vrea să vă dau câteva detalii ca să înțelegem foarte bine ce înseamnă Poșta Română.

Poșta Română are un patrimoniu format din aproximativ 7.000–7.100 de spații – oficii poștale. Acționarii Poștei Române sunt 75 la sută Ministerul Comunicațiilor și 25 la sută din capital îl deține Fondul Proprietatea.

La sfârșitul anului 2011, pentru că trebuie să vorbim puțin și despre angajații de acolo, Poșta Română se confrunta cu concedierea a 2.500 de oameni și respectiv se ajungea la o cifră de 32 de mii de angajați.

Tot ca activitate a Poștei Române pot să vă spun că cifra de afaceri în anul 2011 a scăzut cu aproximativ 9 la sută, ajungând la 1,2 miliarde, aproximativ, și că pierderile erau de 182 de milioane de lei.

Tot la finele anului 2011 datoriile cumulate până în acel moment erau de aproximativ 556 de milioane, adică 126 de milioane de euro, aproximativ.

Poșta Română, tot ca un bilanț, a înregistrat ultima dată profit în 2008, când a înregistrat un profit contabil, pentru că în realitate nu este vorba de un profit de aproximativ 32 de mii de lei, la o cifră de afaceri de 1,4 miliarde. Este clar că nici în anul acela nu avusese profit, dar a putut fi realizat doar contabil.

La Poșta Română, în ultima perioadă, s-au luat mai multe măsuri, dintre care unele aș putea să le categorisesc drept controversate, altele corecte.

În primul rând, aș începe cu cele controversate și v-aș spune că disponibilizați, în ultimul an, au fost aproximativ 1.000 de angajați, în special din funcțiile de conducere, și că urmează să se facă concedieri de încă 5.000 de salariați.

Din păcate, aceasta este soluția redresării economice pe care o au în vedere cei care conduc Poșta Română în acest moment.

De asemenea, foarte interesant, a fost introdus, pentru a măsura performanța, au fost introduse niște normări în anul 2012 și acest lucru înseamnă, de fapt, că se dorea cântărirea cantității de muncă a fiecărui angajat. Și, astfel, s-a ajuns la concluzia că, de fapt, ori ar fi necesar jumătate din numărul de oameni, ori aceștia să lucreze jumătate din timpul normal de muncă. Și soluția a fost, pentru a se evita tensiunile sociale, să se micșoreze numărul orelor de muncă, implicit diminuarea salariilor cu 25 până la 50%.

Sigur că aceste măsuri trebuie să ne gândim că au un impact social deosebit de grav, o micșorare a salariilor cu 25 până la 50% creează reale probleme acestor salariați.

Aș mai putea să vă spun încă un element picant, și anume că salariul directorului Poștei Române, conform ultimului consiliu de administrație aprobat, poate fi între 6.000 și 11.000 de euro pe lună, ceea ce, bineînțeles, se află într-o discrepanță foarte mare cu situația în care se află Poșta Română.