Ioan Vulpescu

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea este prilejuită de aniversarea a 120 de ani de social-democrație în România

În urmă cu 120 de ani, un grup de intelectuali de elită ai României înființa Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România. Din conducerea partidului făceau parte personalități ca Ioan Nădejde, Vasile Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Traian Demetrescu, Ion C. Frimu, Gheorghe Cristescu, Dimitrie Marinescu. Programul său nu era de esență marxistă, ci îmbrățișa ideile social-democrației germane (Programul de la Erfurt), militând pentru cauze politice democratice, cum ar fi votul universal, legislația muncii sau emanciparea femeilor.

Înființarea partidului s-a produs pe fondul existenței unor cercuri socialiste mult mai vechi, primele datând din 1872. Revista Contemporanul (1881–1891), de asemenea, a contribuit cu prestigiul ei la promovarea unor idei novatoare pentru acea vreme, cum ar fi asistența sanitară în lumea satelor, interzicerea bătăii în armată și în mediul rural, emanciparea politică a evreilor români.

Nu în ultimul rând se cuvine menționată social-democrația din Transilvania, Banat și Bucovina, care, în cadrul social-democrației austriece, a militat atât pentru apărarea drepturilor muncitorilor și funcționarilor, cât și pentru cauza națională a românilor din teritoriile înstrăinate. Social-democrația a funcționat în România Mare ca un factor de echilibru democratic între partidele parlamentare și ca o barieră în calea răspândirii influențelor legionare și comuniste în rândurile sindicatelor și ale clasei muncitoare. Rolul ei avea să fie cu prisosință recunoscut de foștii adversari din Parlament între 1944–1947, când, sub conducerea lui Constantin Titel-Petrescu, Partidul Social Democrat s-a alăturat Partidului Național Liberal și Partidului Național Țărănesc, în efortul de a bloca accesul la putere al comuniștilor susținuți de Moscova. Mulți dintre liderii partidului au făcut pușcărie politică, unii dintre ei – George Grigorovici, Ion Flueraș, Iosif Jumanca – murind în temnițele comuniste, iar alții, cum a fost Constantin Titel-Petrescu, la scurt timp după eliberare.

Astăzi, Partidul Social Democrat se înclină în fața trecutului ilustru al partidului și își exprimă adânca recunoștință față de suferințele conducătorilor săi istorici.

Dorim să ducem mai departe această moștenire de excepție, dorim să continuăm să inovăm, să ne reinventăm, pentru a răspunde mai bine așteptărilor cetățenilor. În același timp, afirmăm categoric devotamentul nostru pentru democrație, pe care o vom apăra și consolida împotriva tuturor amenințărilor.

Social-democrația are un trecut, dar și un viitor, iar acest viitor va fi opera celor care se recunosc în ideile și în valorile stângii moderne, europene. Omagiindu-ne trecutul, ne construim viitorul.

Vă mulțumesc.