Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Reglementări noi pe drumuri vechi”.

Se dezbate furtunos în această perioadă modificarea Codului rutier, care va introduce înăsprirea pedepselor pentru cei care îi încalcă prevederile. Numai că e de speriat ce propuneri s-au făcut! Sute de puncte penalizare, mii de euro amendă, ani de zile permisul suspendat, un cincinal de șomaj, doi ani de divorț...

Ca șofer profesionist, dacă ți se suspendă patru ani permisul, aia-nseamnă tot atâția ani fără de muncă și chiar posibilitatea de a fi părăsit de nevastă! Ce mai urmează?

Nu știu de ce, dar legislația românească parcă este la concurs cu toate relele europene și mondiale. Întotdeauna se culeg din legislația altor țări tocmai cele mai restrictive și mai

usturătoare pedepse. Dacă în vreo țară, fie ea și din centrul Africii, pentru trecerea pe culoarea roșie a semaforului s-ar introduce ca pedeapsă pentru șofer baterea de cuie-n cap, nu există nicio garanție că în următoarele trei luni măsura n-ar fi propusă de cineva și în România!

Poate fi și creșterea pedepselor o variantă ca să disciplinezi participanții la trafic, însă ca o ultimă soluție. Plus că n-ar fi rău ca și pedepsele să fie și mai graduale, precum cele din Codul penal. Dacă ai depășit viteza legală cu o viteză cuprinsă între 10 și 20 km/h, câteva puncte de penalizare și amendă. Dacă viteza a fost mai mare cu 20–30 km/h, să se mărească numărul de puncte de penalizare, să crească amenda și să se introducă și suspendarea permisului. Dacă viteza a fost depășită cu peste 50 km/h, toate pedepsele să crească proporțional și poate că n-ar fi rău dacă s-ar introduce și sancțiunea detenției pentru o lună, cu executare obligatorie. Dacă pățești asta și ești mare șef la ANI, s-ar putea să te mai gândești când te urci la volan... Gradualizarea pedepsei duce la înțelegerea greșelii și, în funcție de tupeul șoferului, sunt mari șanse ca ea să nu se mai repete.

Dar monitorizarea traficului, educația rutieră prin conduita preventivă inoculată conducătorului auto prin școlarizări periodice (3–5 ani, de exemplu) pot fi mult mai eficiente decât spargerea capului șoferului. Până și pe un căluț mai degrabă îl înveți ce și cum trebuie să facă dacă-i oferi un pic de zahăr, decât dacă-l bați o oră.

Din alt punct de vedere, nu este recomandabilă creșterea atât de drastică a amenzilor întrucât poate da multe gânduri chiar și polițiștilor. Când pentru o trecere pe roșu – atât de discutabilă chiar și în condiții normale și fără pedepse serioase – se vor putea da amenzi de sute de milioane, vă dați seama că, dacă vreun polițist va cere o șpăguță de 10 milioane ca să uite incidentul, șoferul sare cu banii în secunda doi. Cum poți cere amenzi care pot depăși substanțial chiar valoarea mașinii? A, da, dacă încălcarea legii duce la pagube, atunci pedepsele pot fi suplimentate chiar cu până la 1/3, ca agravantă. Însă doar pentru că un polițist are chef să-i ia amănțicii sale scumpe și dragi un inel nou și vrea să-și găsească fraierul pe care să-l poată tapa de niște bani legea nu trebuie să îi ofere acestuia astfel de posibilități. Sunt prea multe cazurile în care polițiștii, procurorii, judecătorii văd în omul de rând victima perfectă pentru lăcomia lor; nu trebuie să li se ofere șanse-n plus!