Nechita Stelian Dolha

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Fermierii puși să plătească pentru neputința statului”.

Mii de fermieri din întreaga țară sunt obligați să dea înapoi banii europeni pentru plățile din pachetele de agromediu, dar și din alte subvenții pentru culturi, după ce instituțiile statului român au constatat, uneori chiar și după cinci ani, că terenurile în cauză nu sunt acolo unde au fost indicate inițial de țărani, cu degetul plimbat pe o hartă. Situația este cu atât mai complicată cu cât, în anumite cazuri, oamenii s-au trezit bombardați cu procese-verbale de restituire, cumulate din mai mulți ani, ceea ce le-a sporit confuzia.

Adică nu li se cer înapoi doar subvențiile primite cu un an în urmă, ci, odată ce i-a prins teledetecția, „ochiul din cer”, cum plastic i-au spus unii țărani, mulți ajung să restituie banii pe câțiva ani succesivi.

Nu vorbesc aici de cazurile în care, cu bună-știință, oamenii au încercat să păcălească sistemul, în care nu au întreținut terenurile așa cum s-au angajat, au declarat o suprafață mai mare sau le-au cultivat în afara angajamentului, în ideea că nu vor fi tocmai ei cei verificați prin selecție.

Mă refer la cazurile acelea, cu zecile și sutele de mii, în care oamenii de bună-credință s-au trezit penalizați pentru că statul român, în lipsa cadastrului național nu a fost în stare să le pună la dispoziție de la bun început un sistem de identificare a terenurilor viabil. Pentru că nu existau planuri parcelare în momentul în care APIA a început să acorde subvențiile pentru proprietari s-a inventat un sistem de evidență propriu pe blocuri fizice, și nu pe tarlale, așa cum apăreau pe titlurile de proprietate, cele două unități de măsură fiind departe de a fi identice, după cum avertizează experții topografi.

De aici și o adevărată confuzie propagată ca o undă de șoc. Dacă la aceasta se adaugă și modul în care li s-a cerut oamenilor, cel puțin până în 2010, să-și facă identificarea terenurilor pe ortofotoplanuri: câteva minute în fața unei imagini pe o hartă sunt suficiente ca să întregim tabloul complet al unei adevărate confuzii naționale. Acolo unde proprietarul s-a identificat singur, iar primăria nu a reușit să facă legăturile între blocuri fizice și tarlale, aproape sigur a greșit amplasamentul; este concluzia tuturor experților pe care i-am consultat.

Și povestea mai are o latură, care ține exclusiv de decizia politică. Despre multe dintre aceste cazuri s-a aflat din timp, după ce noile sisteme de teledetecție au demarat verificările. La nivelul conducerii centrale APIA au început să curgă informații privind miile de cazuri. Dar oamenii n-au aflat, pentru că cineva a preferat să țină gunoiul sub preș, în ideea că 2011 era an preelectoral și 2012 era an electoral. În 2013 însă, când cei cinci ani de prescripție a debitelor APIA au expirat, APIA însăși a fost pusă în situația de a deconta în fața Comisiei Europene și s-a îndreptat împotriva fermierilor, sub rezerva riscului de a-și pierde acreditările ca agenție.