Dumitru Verginel Gireadă

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică de astăzi se va numi „Guvernul a aprobat modificarea Legii camerelor agricole pentru fermieri, dar, culmea, tocmai fără consultarea și acordul fermierilor”.

Proiectul inițiat de Ministerul Agriculturii schimbă radical vechea lege și îi nemulțumește în mod clar pe fermierii mai mici sau mai mari, care acuză politizarea camerelor agricole, precum și faptul că nu au fost consultați de minister la elaborarea proiectului, deși au cerut imperativ acest lucru.

Reprezentanții a unsprezece asociații profesionale reprezentative ale producătorilor agricoli au cerut ministrului agriculturii, Daniel Constantin, dar și prim-ministrului României, Victor Ponta, să fie consultați cu privire la modificările aduse Legii camerelor agricole. Acest lucru a fost însă ignorat de reprezentanții Ministerului Agriculturii și de însuși premierul României.

Ce ne spun acum fermierii noștri? Ne spun că dacă modificările au ieșit așa cum a vrut ministerul, practic, camerele agricole nu sunt ale lor.

Pe cine să credem atunci când ministrul agriculturii ne spune că, de fapt, „camerele agricole vor funcționa, așa cum au cerut fermierii și în interesul fermierilor și că vor fi conduse de fermieri”?

Legea camerelor agricole a fost amânată anul trecut tocmai pentru că exista sentimentul politizării acestor structuri, după care s-a intrat într-o dispută pe care o cunoaștem cu toții, dacă aceste structuri sunt mai eficiente dacă rămân în structura consiliilor județene sau trebuie să fie ONG-uri ale fermierilor. Din punctul de vedere al ministerului s-a susținut însă că ele trebuie să fie ONG-uri. Și așa a și rămas. Dar, același ministru al agriculturii a recunoscut că nu îi va putea ajuta pe fermieri cu partea de buget și, de fapt, aici este și marea problemă, pentru că nu există practic niciun buget pentru organizare. Atâta timp cât sunt ONG-uri ale fermierilor, crede ministrul agriculturii, ar trebui să existe o mobilizare doar din partea fermierilor pentru organizarea acestor structuri.

Cu alte cuvinte, noile camere agricole sunt definite ca organizații neguvernamentale, fără nicio legătură cu bugetul public. Or, la nivelul județelor, nu sunt fermieri care să își anunțe disponibilitatea de a finanța toate aceste cheltuieli. Pur și simplu, fermierii nu sunt dispuși să plătească, pentru că nu își permit nicidecum încă o povara financiară. Iată care le sunt, în schimb, nemulțumirile și multele semne de întrebare: „Care este de fapt rostul camerelor agricole? Să fie mai mulți șefi, să mai dăm o taxă? Ce reprezentant de asociație a fost ascultat de fapt la minister? Nu cumva o să fie încă o suprastructură? Eu dau o mie de lei, dar ce primesc? Ce garanție ne oferă camera agricolă când totul e sub călcâiul Ministerului Agriculturii? Agricultorii știu ce să producă, nu trebuie să le spună camera agricolă.” Și foarte mulți dintre fermieri au în continuare suspiciuni cu privire la o eventuală imixtiune a factorului politic.