Cosmin Necula

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Adevărații adversari”.

Timp de prea mulți ani am văzut interminabile lupte politice, atitudini victorioase și înfrângeri niciodată recunoscute, decizii pripite, râuri de vorbe grele aruncate fără discernământ, doar din dorința oarbă de a arăta care este cel mai bun politician.

Definiția celui mai bun politician se poate trasa simplu: cel care poate să spună fraze interminabile despre ceilalți, felurite cuvinte și fraze în care adversarii săi să fie terminați și terfeliți politic, momentul în care îmbină populismul și naționalismul extrem. Acesta este omul politic al ultimilor ani.

Nu au contat în această ecuație nici poporul, nici dorințele sale, nici nevoia oamenilor de a trăi mai bine, nici necesitatea acestei țări de recunoaștere.

Tot ceea ce a vrut acest popor și tot ceea ce a avut a fost vândut repede și ieftin, tot ceea ce reprezenta dorința acestei țări a fost uitat, demnitatea acestui neam a fost amanetată de dragul unui nou mandat.

Doctrinele nu au existat, singura linie călăuzitoare a fost victoria politică a unuia sau a altuia. Și aici vorbesc de toate categoriile de oameni politici, de la cel mai mic la cel mai mare, de la președinte la primar, de la deputat la consilier local.

Pe același model, categoriile sociale s-au lăsat atrase în vâltoarea unui joc ce nu va avea niciodată un câștigător.

Ura de rasă, specialitatea unei alte etape istorice, a prins contur, reeditată în ura față de doctori, față de profesori, în discriminarea celor fără posibilități, în instigarea la linșaj a celor care prin muncă posedă mai mult decât salariul mediu.

E mai ușor de convins un popor dezbinat, e mai ușor să câștigi voturi atunci când arunci în scenă cadavrul politic al adversarului, e mai simplu să îți pui oamenii tocmiți pe bani publici să înjure și să împroaște cu noroi colegii de scenă, pozând în salvatorul națiunii, al urbei sau al comunității.

E mai eficient să te prezinți ca un demiurg care împarte binele și răul, arătând cu degetul înspre categorii sociale pe care le renegi și pe care le consideri incapabile să raționeze.

Aceasta a fost modalitatea de a se face politică, așa s-au câștigat alegeri, cu prea puține excepții.

Dar vreau să vă spun că adevăratul meu adversar nu este deputatul PDL, nu este senatorul PNL. Vă spun că adevăratul adversar este sărăcia oamenilor din colegiu. Adevăratul adversar este frica că se va mai închide o fabrică. Adevăratul adversar este factura la curent electric, încărcată prin nu știu ce metode ingenioase. Adevăratul nostru adversar este faptul că suntem considerați doar o piață de desfacere și doar niște exportatori de creiere care nu au dreptul să-și deconteze prea multe din facturile de participare la uniuni transnaționale.

Aceștia sunt adevărații adversari, dragi colegi, iar țara ne-a trimis s-o reprezentăm, dincolo de culoarea politică. Nu suntem aici pentru noi înșine, nu suntem aici pentru satisfacții personale și nu pentru a câștiga propriile alegeri într-un mod egoist, sacrificând tot ce este în jur, orice vot, fiecare fărâmă de încredere acordată de popor.