Eckstein Kovács Péter

Mulțumesc, domnule președinte.

Este una dintre puținele situații când eu personal sunt de acord și cu punctul de vedere al președintelui, al prim-ministrului, al ministrului afacerilor externe, care au luat o poziție, zic eu, rațională, cumpătată în această criză pe care să o numim Italia.

Salut, în același timp, luarea de poziție a unei părți a presei, mă gândesc la domnii Sorin Roșca Stănescu, la Mircea Chivu, la Dan Pavel, care, cred eu, analizează responsabil ceea ce s-a întâmplat și ceea ce se întâmplă în Italia.

Aici eu cred că Uniunea Europeană se sprijină pe niște valori pe care noi le cunoaștem. Ele sunt: bunăstarea, securitatea, supremația legii, și între aceste valori care caracterizează Uniunea Europeană mai mult decât alte state sau uniuni de state este libera circulație a cetățenilor. Și aici sunt de acord cu domnul președinte, cu domnul prim-ministru și cu toți cei pe care i-am amintit înainte, este o valoare de care am fost frustrați în perioada comunistă și este una dintre, dacă vreți, realizările accederii noastre la Uniunea Europeană.

Ca atare, respectând memoria și transmițând, și pe această cale, condoleanțe victimei oribilei infracțiuni, trebuie să arătăm că noi suntem o țară respectabilă, cu aceleași drepturi pe care le au și celelalte țări ale Uniunii Europene.

Găsesc inadmisibil și îmi pare bine că Franco Frattini, demnitar al Comisiei Europene, a spus: „Da. O țară trebuie să se apere de infractori, o țară trebuie să-și apere cetățenii.”. Este corect, dar toate în limitele legislației europene.

Nu concep, și cred că niciunul dintre noi nu concepe, să se ia măsuri împotriva cetățenilor români. În această situație orice inițiativă care ar îngreuna libera circulație a cetățenilor români în țările Uniunii Europene din care facem parte ar fi o mare greșeală.

În același timp – și aici iarăși sunt de acord cu ceea ce au spus mulți dintre conducătorii statului român la momentul actual –, faptul că acel infractor aparține unei anumite etnii nu are o relevanță majoră. Poate că am răsfoit ziarele și am văzut de unde „a pornit” acest om. În România sunt locuri, sunt oameni de o sărăcie lucie, oameni care nu au educație și care, în situația dată, sunt, în număr mai mare, predispuși să comită infracțiuni.

Aceasta este problema cu care ne confruntăm: din rândul minorității romilor cred că, raportat procentual, mai mulți se află în această situație de sărăcie extremă și de lipsă de exprimare pozitivă în societate. Eu cred că aici noi trebuie să facem mai mult. România a făcut mult prin acel Program pentru integrare socială a romilor, din 2001, locurile care sunt rezervate, dacă vreți, pentru cei de etnie romă în școli, licee, universități. Am făcut, cred eu, mult pentru a ajuta această categorie de oameni.

Într-adevăr, acești cetățeni români de etnie romă sunt cetățeni europeni și cred că trebuie să existe un efort conjugat al Uniunii Europene și al României ca să-i ajutăm pe acești oameni.