Ionuț Marian Stroe

Mulțumesc, domnule președinte. Excelența Voastră domnule Meleșcanu,

Mă adresez dumneavoastră în acest fel pentru că sunteți diplomat de carieră, în timp ce funcțiile cu susținere politică, știți foarte bine, din vasta dumneavoastră experiență, sunt, bineînțeles, efemere.

Știți la fel de bine ca foarte mulți dintre noi, parlamentarii, că politica externă a României nu trebuie să fie una subiectivă, care să servească interesele naționale mai degrabă decât interesele de grup sau interesele, mai grav, ale unor lideri politici care vor să câștige simpatie folosind în interes personal lucruri de care n-ar trebui să se atingă.

Dumneavoastră sunteți, bineînțeles, și om politic, dar sunteți și diplomat de carieră. Înțelegeți foarte, foarte bine situația extrem de dificilă în care a fost aruncată țara noastră, în contextul ultimelor decizii, abrupte, imprevizibile și netransparente, legate de anumite poziționări ale României în plan extern.

Domnule Meleșcanu, ar trebui, dumneavoastră, ca ministru de externe, să opriți folosirea politicii externe ca mijloc de joc mărunt și interes politic de moment.

Spun asta pentru că dumneavoastră ar trebui să nu permiteți ca politica externă să fie făcută de oameni care, din păcate, nu înțeleg nimic sau înțeleg prea puțin din seriozitatea și rigoarea unor angajamente naționale în plan extern, cum, din păcate, actuala guvernare o face în acest moment.

Nu localizarea geografică a unor ambasade este miza reală a politicii externe în acest moment, ci credibilitatea noastră, credibilitatea acestei țări în fața partenerilor externi.

Când vine vorba de politica externă, o țară impredictibilă este o țară cu foarte, foarte puțini prieteni.

Și observăm în ultima perioadă cum actuala guvernare, din păcate, își dorește să introducă și în politica externă, precum și în comunicarea noastră națională o foarte înșelătoare antiteză între două construcții în care suntem angajați și în care ar trebui să ne menținem fermi: o antiteză între construcția transatlantică și cea europeană.

Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii și apartenența noastră la Uniunea Europeană nu pot fi puse niciodată în opoziție. Ambele sunt la fel de importante. Și este o chestiune de interes național, vital, ca între aceste două construcții să nu existe diferențe de abordare.

Poziția noastră în orice negociere este mult mai puternică atunci când suntem parte a familiei Uniunii Europene și a Parteneriatului strategic cu SUA.

Inclusiv interesele aliaților noștri sunt mult mai bine apărate dacă România menține această poziție de echilibru, așa cum facem, de exemplu, prin diplomații noștri prezenți încă în Siria.

România trebuie să fie mereu parte a soluției și niciodată sau de cele mai puține ori parte a unor probleme.

Trebuie să ne implicăm în grupurile de lucru, în centrele de studiu, în instituțiile europene și transatlantice care se ocupă cu combaterea adevăratelor amenințări la adresa țării noastre.