Barna Tánczos

Mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul nu susține adoptarea propunerii legislative. Prin această inițiativă legislativă se propune modificarea unor dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 22 din 1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile, republicată.

Inițiatorul justifică reglementarea propusă prin faptul că este necesar ca articolele acestui act normativ, a căror aplicare în forma și în conținutul lor provoacă efecte ce îndepărtează România în domeniul transporturilor navale de statutul de economie de piață, să fie corelate cu dispozițiile Legii concurenței nr. 21 din 1996, cu modificările și completările ulterioare.

Dorim să precizăm următoarele lucruri: referitor la obiectul de reglementare al prezentei propuneri legislative și având în vedere considerațiile din decizia Curții Constituționale nr. 533 din 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22 din 1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căi navigabile și ale art. 84 alin. (1), lit. b) și a art. 85 din Ordonanța Guvernului nr. 42 din 1997, Curtea a statuat că serviciile de siguranță reglementate prin Ordonanța Guvernului nr. 22, republicată, constituie servicii publice de interes național.

Prin natura lor, acestea sunt deosebit de importante pentru siguranța transportului naval în port și pe căi navigabile și, ca atare, se justifică ca până la concesionare să se exercite în mod concurențial de către agenți economici autorizați aceste servicii publice care pot fi concesionate potrivit regimului juridic al proprietății publice, cu respectarea dispozițiilor constituționale privind economia de piață și concurența.

Astfel, considerăm că reglementările cuprinse în art. 44, 45, 47 și 72 din Ordonanța Guvernului nr. 22 nu contravin prevederilor art. 153 din Constituția României și ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 219 privind regimul concesiunilor.

Totodată, Ministerul Transporturilor este organul de specialitate al administrației publice centrale care stabilește politica în domeniul transporturilor, strategia transporturilor și îndeplinește rolul de autoritate de stat în acest domeniu.

Prin urmare, atribuirea către minister a dreptului de a concesiona serviciile publice de interes național nu este ilegală, așa cum se susține în expunerea de motive a prezentei propuneri legislative.

Repet încă o dată: punctul de vedere al Guvernului este de a respinge inițiativa în cauză. Mulțumim.