Șerban Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare rău că reiau niște precizări pe care le credeam depășite!

Am să încep cu observația legată de prezumția de veridicitate relativă pe care o are declarația cadrului didactic în perspectiva acestei propuneri legislative și aș atrage respectuos atenția asupra faptului că această prezumție relativă de veridicitate, până la proba contrarie, se aplică pentru toate persoanele care sunt victime ale ultrajului: și pentru comisarul Gărzii Financiare, și pentru comisarul ANPC, și pentru orice altă persoană. Inclusiv vă atrag atenția asupra faptului că ați făcut un lucru bun sau urmează să faceți un lucru bun – nu îmi dau seama dacă a trecut de Senat, dar știu că de Comisia juridică a trecut: aceeași protecție aplicată cadrelor medicale aflate în exercițiul atribuțiilor profesionale. În toate aceste ipoteze se merge pe prezumția de veridicitate relativă a declarației persoanei agresate, care beneficiază de protecția specifică ultrajului.

Faptul că cadrele didactice considerați că nu ar trebui să se bucure de această prezumție, deși avem încredere să le dăm copiii noștri pe mână pentru educare și instruire, mie mi se pare cel puțin nefiresc, dacă nu o greșeală de interpretare a textului legislativ propus. Această prezumție, repet, funcționează în cadrul tuturor persoanelor pentru care se aplică regulile specifice ultrajului – prezumția de veridicitate relativă, până la proba contrarie. Dacă, cumva, există temerea că, în practică, cadrele didactice, fiind probabil niște oameni răi și puși pe rele, vor declara că au fost..., în fals, că au fost victimele unei agresiuni doar ca să atragă o eventuală

sancționare, că procurorul își va însuși această declarație ca fiind veridică absolut, în ciuda unor declarații care contrazic o asemenea ipoteză, că judecătorul va merge până la condamnarea unei declarații făcute fals, eu cred că mergeți prea departe, mai ales că, repet, este vorba de cadre didactice aflate în exercițiul funcției.

Fac, cu această ocazie, precizarea că e vorba de cadre didactice supuse unor acte de agresiune verbală, fizică, gestuală..., care duc la afectarea procesului de învățământ. Pentru faptul că o persoană care se ocupă de îngrijirea spațiilor școlare (administratorul unei unități, secretara) ar putea să fie victima unei agresiuni, se merge pe dreptul comun, specific oricărei forme de agresiune, sancționabilă potrivit legii penale sau, după caz, contravenționale. Nu afectează procesul de învățământ dacă secretara unei școli este agresată din diverse motive. E vorba de protecția cadrelor didactice.

Și acum revin la chestiunea de fond, spusă anticipat. Eu cred că toți am parcurs lecturile obligatorii ale claselor primare și că nu ar trebui să ne punem ipoteza poveștii lui Creangă cu drobul de sare, pentru că vă atrag respectuos atenția că și Codul penal sancționează infracțiunile, fără a le putea preveni. Ele se produc, din păcate, pentru că există infractori – inclusiv cu fonduri europene, ca să fac o mică precizare.