Alexandru Athanasiu

## Mulțumesc, domnule președinte.

În calitate de inițiator al Legii nr. 288 din 2004, permiteți-mi, pe scurt, să explic rațiunile fundamentale, și poate nu atât de vizibile, ale acestui act normativ asupra căruia, astăzi, discutăm o posibilă modificare și efectele lui.

„Declarația de la Bologna” și Legea privind organizarea ciclurilor de studii în învățământul universitar au drept efect, drept obiectiv principal, facilitarea recunoașterii diplomelor în spațiul universitar european. Numai știind limpede care este scopul unei asemenea legi, trebuie să analizăm exact ce ni se propune prin această propunere legislativă a doamnei senator Norica Nicolai, și anume: dânsa ce propune? Spune „să lăsăm pe seama autonomiei universitare principiul sacru — și aș putea spune, ca Robespierre în Constituanta franceză — chiar inviolabil, dacă nu i s-ar da, eventual, o conotație, poate ușor anecdotică, că suntem partizanii autonomiei, dar autonomia nu înseamnă independență, autonomia nu înseamnă eludarea unui principiu fundamental în materia susținerii financiare — și, aici, cred că rezonez cu dumneavoastră, domnule președinte —, pentru că aceste 180 sau 240 de ore, creditele pe ciclul de licență, sunt susținute financiar de România, de statul român până la urmă, dar esențial, de contribuabilul român.

A schimba durata specializărilor pe seama voinței univoce și nelimitate a senatelor universitare ar însemna, în primul rând — ceea ce deja s-a spus, și ar fi oțios să repet eu —, o discrepanță supărătoare între durata studiilor pentru aceeași specializare, dar dincolo de aceasta și important este faptul că finanțarea ar crește, pentru că ar fi universități unde, la

aceeași specializare, durata ar fi mai mare. Dar să mergem și mai departe: o asemenea propunere ar înfrânge chiar obiectivul esențial al „Procesului Bologna”, de care aminteam în debutul modestelor mele comentarii, și anume recunoașterea mai ușoară a specializărilor în spațiul învățământului european. Păi, dacă noi facem cinci ani sau nu cinci ani, ci numărul de credite, 60 de credite pe an pentru o specializare și ne ducem cu ea, se va crede că am adus doctori și vrem să-i angajăm sub calificarea lor sau invers.

Cu alte cuvinte, principiul legii ar fi înfrânt, autonomia ne este dragă, dar nu trebuie, de dragul ei, să sufocăm cel mai important principiu al acestei legi, la care am ținut când am inițiat-o, și anume circulația liberă, nu numai a turiștilor în spațiul european, ci circulația cât mai liberă a calificărilor profesionale, pentru că aceasta este esența, acesta este obiectivul, acesta este demersul și pentru aceasta trebuie să lucrăm. Să lăsăm — cum zicea cronicarul — în pace legea, să nu o mai modificăm atât, pentru că riscăm să punem pârleaz mereu la drumul normal al evoluției învățământului în spațiul european.

Grupul parlamentar al PSD va vota pentru raportul de respingere la această propunere legislativă. Vă mulțumesc.